Mantaua, Gogol - studiu de caz

Viziunea lui Gogol

A, EI. COM IS. Corectura nu se face la redacţie. Toți cei trei au ales să slujească artei, literaturii în cazul celor doi bărbați și muzicii femeiacea mai nobilă și înălțătoare Viziunea lui Gogol, reușind, ca prin creațiile lor, să sfărâme lanțurile opresiunii politice și să aducă, în viețile cenușii ale oamenilor, o licărire de speranță, un strop de frumos. Autorul romanului, care se suprapune cu naratorul, un adolescent pe nume Vladyk, retrăiește, cu deosebită sensibilitate, dublată de emoția specifică acestui gen de literatură, o perioadă frumoasă din copilăria sa, care gravitează în jurul figurii dominante din viața și, implicit, destinul său, Alina Ivaniuk Markivna, mama sa.

Imaginea Alinei, o cântăreață amatoare de excepție, în funcție de care și în jurul căreia evoluează atât întreaga acțiune a romanului, cât și celelalte personaje, se contopește cu imaginea mamei lui Vladyk, cu cea a soției lui Hryhorii, a iubitei lui Korsakov, și nu în ultimul rând, a prieteniei de suflet a lui Mykola Homycevskyi cunoscut sub pseudonimul Borys Tenscriitor ucrainean, traducător din Homer și istoric. Toate acestea reprezintă ipostaze ale unuia și aceluiași suflet sensibil care vibrează la frumos, ale unei ființe muzicale care nu doar că posedă un auz perfect, ci captează, prin toți porii săi, muzica naturală, existentă în natură, și cea artificială, produsă de om, transfigurând-o și dăruind-o celor din jur.

Un asemenea talent extraordinar nu putea avea ecou decât într-un fiu la fel de permeabil la ideea de artă și într-un bătrân erudit care-și găsește prelungirea viselor în această femeie, a cărei voce îi subjuga atât pe specialiști în domeniu, cât și pe oameni simpli, dar care a fost frântă de un sistem totalitar opresiv.

Mantaua, Gogol - studiu de caz

Odată cu evoluția sa personală, și vocea Alinei capătă expresivitate și maturitate, iar, cu ajutorul unui profesor de canto, ajunge la performanța de a evolua pe mari scene și de a câștiga concursuri profesioniste de profil.

O abordare cu totul și cu totul aparte, nespecifică, de obicei, unui copil atunci când vine vorba de acceptarea unui alt bărbat în Viziunea lui Gogol mamei, în afara tatălui, o regăsim în perspectiva autorului-narator, a fiului Vladyk, asupra mamei îndrăgostite de altcineva. Ceea ce surprinde în această optică sunt obiectivitatea și maturitatea cu care fiul alege să se raporteze la nevoia mamei de iubire, a unui suflet cu care să rezoneze și erotic, nu doar conjugal. Deși un tumult de sentimente îl învăluie pe Vladyk în momentul intuirii și chiar a asistării la iubirea dintre cei doi, de la furie și dezamăgire, până la justificarea gestului trădării valorilor familiale, ajunge să-l accepte pe Korsakov, iubitul mamei sale, ba chiar să-l și simpatizeze.

Fiul înțelege că pentru natura artistică a mamei este esențială împlinirea Viziunea lui Gogol toate planurile, inclusiv cel intim, cu atât mai mult cu cât iubirea față de acest bărbat o făcea să vibreze, iar talentul său să se manifeste plenar. Pe parcursul romanului, o întâlnim pe Alina Ivaniuk în trei ipostaze importante, în raport cu trei bărbați diferiți: de mamă, de prietenă și de iubită.

Toate aceste fațete, care se completează reciproc, conduc la creionarea unui portret complet al unei femei independente, puternice, demne, care-și iubește mai presus de orice fiul, care se dăruiește, cu toată pasiunea, cu care și cântă, de altfel, bărbatului ales și care-l admiră și-l respectă pe mentorul și confidentul ei.

Întâlnirea dintre Alina și Mykola Homycevskyi se produce sub auspiciile artei, mai exact, în sunetele muzicii. Ambii vibrează la tot ce-i frumos, sunt suflete-pereche care se pot împlini doar în și prin artă. Însă strălucirea orbitoare a succesului atrage după sine și tenebrosul ochi omniprezent și omniscient, veșnic vigilent, al KGB-ului, care nu doar că-i retează orice șansă de a-și împlini visul, acela de a urma Conservatorul, ci o demite și de la locul de muncă.

Astfel, în loc să cucerească scenă după scenă din lumea întreagă, Alina Ivaniuk ajunge să supună, an de an, câte o tarla de in care i-a fost repartizată așa, ca o măsură lejeră a disciplinei impuse de securitate.

Viziunea lui Gogol

Dar asta nu e tot. Despărțirea de muzică este însoțită de separarea de iubit care alege să fugă din Ucraina, din cauza acelorași prigonitori care îi persecutau pe toți cei care îndrăzneau să respire în alt ritm decât cel dominant, găsindu-și sfârșitul pe tărâmuri americane. Nicio diplomă, niciun titlu și nicio altă tentație efemeră nu au putut schimba percepția și atitudinea Alinei Ivaniuk față de artă. Arta rămâne, în conștiința ei, un lucru imaculat pe care omul, indiferent de experiențele pe care le poate avea în viață, nu îl poate întina.

Acesta este crezul unui artist veritabil. Finalul romanului aruncă o notă sumbră asupra tonului elogios, festiv chiar, cu care este descrisă ascensiunea muzicală a protagonistei, trezindu-l, parcă, pe cititor din euforia creată în jurul Alinei și a fiului ei Vladyk.

Realitatea pe fondul căreia se desfășoară, așadar, minunata lume descrisă mai sus este una a suprimării oricăror manifestări de ordin intelectual sau artistic, a oricărei dorințe de afirmare a conștiinței naționale, reprezentanți din aproape toate categoriile profesionale: literatură, muzică, jurnalism etc ajungând să fie sacrificați doar pentru că îndrăznesc să viseze, să creeze sau să spere.

Metafora din titlul romanului Colivie pentru Pasărea Măiastră simbolizează destinul dramatic al acestei femei, în particular, precum și destinul tragic al generațiilor Viziunea lui Gogol, în general, care Viziunea lui Gogol spre libertatea de exprimare, indiferent sub ce formă.

Pasărea Măiastră este un țipăt impresionant pentru ideea de libertate, simbolul dorinței de a rupe lanțurile îngrădirii profesionale, sociale și umane. Pasărea Măiastră nu este doar Alina Ivaniuk, ci este și Ula Katiliute, din brațul căreia kgb-istul Iagoda, ucigând-o și mutilând-o, și-a facut un portțigaret, este și Hanna Tomei care alege moartea doar pentru a fi împreună cu iubitul său Petrus Hodjii, într-un final, este femeia sau bărbatul care luptă pentru independența-i națională, socială și umană Pasărea Măiastră este sinonimă cu lupta de veacuri a națiunii ucrainene pentru autoidentificare națională, spirituală și lingvistică a fiecărui individ în parte.

Colivie pentru Pasărea Măiastră este o carte despre artă, iubire, trădare, oprimare, o carte construită în jurul a două tipuri de raporturi, poate dintre cele mai nobile și curate existente între oameni, acela de mamă-fiu și cel de maestru discipol.

Viziunea lui Gogol cum să restabiliți vederea cu medicina tradițională

Savurați, pe-ndelete, această capodoperă literară, ascultați cântecul păsării măiestre, dar, mai ales, NU permiteți fabricarea de noi colivii. Deși, Viziunea lui Gogol, suntem ancorați în ficțiune, ne grăbim să spunem că ne aflăm departe de vreo afabulaţie. Suntem în adevăratul domeniu al mitului, așa cum a fost proiectat el, într-o perspectivă ontofanică, de la Mircea Eliade pornind, cu alte cuvinte, vom descoperi, de-a lungul paginilor, o narațiune matrice, care spune o poveste simbolică pentru a explica o anumită ipostază a fiinţei venite pe lume.

Mitul în cauză este cel al artistului blestemat în vremuri de răstrişte. Fie că e vorba de personajul central al romanului, Alina, o cântăreață amatoare dotată cu un talent extraordinar, în sensul etimologic al termenului, fie că e vorba de Mykola, un mare traducător și un prieten de încredere al acesteia, pentru a nu lua decât aceste două exemple, autorul homeopatie tratament hipermetropie, dincolo de orice modulare anecdotică circumstanțială, același parcurs.

„Mantaua” de Nikolai Gogol – Recenzie și viziune interpretativă | Moral Lever

Confruntat cu un regim totalitar, artistul este ca o pasăre care se luptă din greu să-și deschidă aripile, într-atât de strâmtă, de îngustă îi este colivia. Și chiar dacă ajunge, zbătându-se, să-şi desfăşoare aripile cât de cât, atunci îi sunt tăiate şi este închis într-o colivie și mai strâmtă. Corolar: prins într-un angrenaj opresiv, orice ființă umană care, ca un artist, urmărește un ideal, se vede într-o zi cu aripile frânte.

Mărturie este destinul aviatorului Korsakov, iubitul Alinei, care fuge în străinătate, dar al cărui avion se prăbușește, ca urmare a intervenției serviciilor secrete din țara sa, între Los Angeles și San Francisco. Iar acum să sintetizăm puţin: în Viziunea lui Gogol noilor Minos și a noilor Viziunea lui Gogol din secolul al lea, Icar cade mereu din înaltul cerului.

Vom spune aşadar din acest motiv că opera lui Volodymyr Danylenko este impregnată de o disperare implacabilă? În realitate, accentul nu pare plasat deloc pe cădere. Bineînţeles, tragedia e de neșters, nu poate fi alungată din memorie iar cititorul, în mod special cel român, o cunoaște foarte bine. Însă prioritatea îi revine înălțării prin artă, prin puritatea și prin frumusețea care o întemeiază, într-un cuvânt, prin sublimarea omului și a vieţii, care este raţiunea lui de a exista pe lume.

Așa după cum revine, în egală măsură, la minunata, și de data aceasta în sensul etimologic al termenului, la minunata odisee prin urmare care este orice parcurs artistic. Să notăm în acest sens că romanul remotivează, începând cu primele rânduri, scrierile homerice. De altfel, pe același teritoriu al remotivări decelăm şi mesajul pe care îl poartă cu sine romanul. Volodymyr Danylenko actualizează și remodelează vechiul loc comun al cântecului de libertate, al cântecului păsării, al femeii-zeiţă, al unui popor care, chiar și aproape sugrumat până la urmă, răsună mult timp în mintea celor care l-au auzit.

În definitiv, aceasta este principala prerogativă a mitului. Într-o perspectivă metaliterară, acest cântec este chiar romanul lui Volodymyr Danylenko şi anume atât din punct de vedere tematic și simbolic, așa cum tocmai am constatat, cât și din punct de vedere stilistic. Totodată, să precizăm în acest sens faptul că scriitura are aici o dimensiune muzicală subtilă — iar traducerea o redă pur şi simplu excelent.

La acest lucru contribuie manevrarea elegantă a tropilor — inclusiv a metaforei, a comparației, epitetului, antitezei și a ironiei —, construcția sintaxică foarte îngrijită, dar de mare supleţe, și tempo-ul idiomatic, întotdeauna Viziunea lui Gogol echilibrat.

Nikolai Gogol - Nikolai Gogol - bodyandbijoux.ro

Dacă aruncăm o privire mai cuprinzătoare asupra stilului care guvernează crearea cărții, observăm încă de la început că acesta continuă prin hibridizare. Abordări narative clasice, bine structurate și tratări moderne ale discursului romanesc bazat pe vorbirea simplă, pe expunerea directă, cu o ancorare faptică minimalistă se conjugă de-a lungul paginilor Viziunea lui Gogol manieră armonioasă. Această admirabilă stăpânire a Viziunea lui Gogol narative, eleganța discursivă și fineţea abordărilor tematice, rând pe rând, la nivel anecdotic, psihologic și simbolic constituie, fără Viziunea lui Gogol, apanajul lui Volodymyr Danylenko și am putea spune că face din acest autor o voce esențială, inconturnabilă a prozei ucrainene contemporane.

Este vorba aici de tot atât de multe motive convingătoare pentru publicarea cărții în limba română, o lucrare care, în plus, răspunde în întregime așteptărilor cititorilor noștri, al căror orizont tematic este identic celor care citesc beletristică în Ucraina, prin matricea lor istorică relativ comună.

Anumite realități specifice Ucrainei, realități evocate în carte, nu-i sunt, desigur, accesibile de la bun început cititorului neavizat. Cu toate acestea, Mihai Hafia Traista, traducătorul romanului de faţă, reuşeşte să le limpezească imediat graţie unei serii de note de subsol absolut lămuritoare.

În concluzie, vom spune câteva cuvinte despre traducerea lui Mihai Hafia Traista care este cu totul remarcabilă. Dacă am fi fost l ipsiți d e p aratext, n u a m fi știut că es te vo rba de o tr aducere.

chirurgia hipermetropiei și astigmatismului snowboarding cu vedere slabă

Pr ecizie, rafinament melodic și rigoare, acestea sunt atributele majore ale textului în versiunea sa românească. Excelenței romanului îi răspunde excelența traducerii sale. Odată declanșată estetica receptării operei, se instalează confortabil puterea asociativă care își cere drepturile, ducând la corespondențe stilistice variate arta poetică întrepătrunzându-se armonios cu arta plastică și cu cea muzicalădar sinonime prin finalitatea lor : desfătarea sufletească.

Dacă, pe de o parte, fluidizarea celor mai variate semantic și sugestiv elemente se prelinge prin fața ochilor aidoma Persistenței Memoriei lui S. Dalí, pe de altă parte, pe fundalul poeziei, care prin forța mistuitoare a sugestiei și a asociațiilor cutremură confortul trăirilor sau, mai bine zis, iluzia confortului, răsună Caii nărăvași ai lui V.

Toate acestea conduc la o emoție estetică unică. Poeziile lui Dan I.

Moral Lever

Marta reprezintă un eclectism orchestrat de asocieri imprevizibile de sensuri mai mult sau mai puțin antagonice, texturi, aluzii semantice, învăluite într-o muzicalitate interioară și exterioară, deopotrivă, care unește întregul mozaic al stărilor într-o armonie desăvârșită. Versurile sale se constituie într-o paradigmă literar-artistică a conjugării celor mai inopinate sensuri verbale și a declinării celor mai subtile nuanțe substantivale care sfidează normele, onorând, totodată, imaginația asociativă.

Pe parcursul celor trei volume Îngrijitorul de noriProscrisul și Jumătate trecut, jumătate prezentse poate urmări trecerea subtilă a eului liric prin diferite stări și nuanțe ale acestora, permițând conturarea profilului profund sensibil al poetului — creator de frumos.

  • Recenzie „Mantaua” de N.V. Gogol - bodyandbijoux.ro
  • Acțiunile din nuvelă se derulează în spațiul rusesc.

Astfel, în primul volum de poezii, apare imperativul schimbării, al constrângerii sinelui de a încetini galoparea și de a zăbovi în observare și visare, eul liric pășind, în consecință, pe prima treaptă a scării existențiale. Îl învățasem de toate Și totuși nu știa nimic. Încet dar sigur Cea de-a doua treaptă motivul scării regăsindu-se, de altfel, sub diferite accepțiuni filosofico-literare, de-a lungul celor trei volumeatinsă odată cu poeziile următorului volum, o reprezintă cea a identificării eului, a ceea ce este, dar mai ales a ceea ce NU este poetul.

Poemul Cu drag, mediocrilor întruchipează chintesența crezului său artistic, aflat în strânsă interdependență cu valorile naștere vedere slabă prin-cipiile sale de viață. Această autoidentificare este congruentă cu împăcarea, cu desfătarea și acceptarea vieții, într-un final, cu Viziunea lui Gogol a FI-ului și a NU FI-ului.

A trebuit să fiu cel puțin odată cu genunchiul Înfipt în pământ Să pricep sufletul stepei. Muntele, în cazul de față, cuprinde metafora căutării sinelui, și nu atât a căutării, cât a conștientizării misiunii pe care o are de îndeplinit eul fiecăruia, aceea de a rămâne viu, neîntinat într-o lume ademenitoare spre moarte sufletească. Probabil, datorită evoluției muntelui, a grijii față de nervi slabi ai vederii, a hrănirii acestuia cu vise Viziunea lui Gogol visări, care fac prăbușirea nedureroasă și înnoitoare.

Intertextualitatea, uneori vădită, alteori sugerată, dublată de un proces plurivalent de metamorfozare a emoțiilor și stărilor, provoacă într-o manieră gentilă și fermă totodată asocieri complexe între lucruri și stări, între emoții și elemente efemere. Contragerea esenței lucrurilor în simboluri menite să înfioare și cele mai dezacordate strune ale sufletului uman își găsește expresia în fiecare vers al poeziilor lui Dan I.

Se poate observa cu uşurinţă, se constituie potrivit unui imaginar dinamic şi incidenţelor acestuia asupra unei realităţi, imaginarul orchestrând realitatea şi invers prin ridicarea existenţei la o nouă sinteză şi structură cu ajutorul poetizării acesteia Visul, Intermezzo.

Viziunea lui Gogol o formulă de trecere şi conjugare, unde mişcarea de alăturare a imaginarului de real face posibilă o nouă direcţie de devenire, cu o căutare ferventă de înlocuire a hâdului cu un necesar frumos, acolo unde, în lumea ca o scoică prin interiorul căreia omul se plimbă căutându-şi tihna, soarele este închis precum o perlă de cele două jumătăţi ale acesteia, azurie şi verde. Constitutiv la nivelul sensibil şi inteligibil, acest raport desenează o hartă ideală în registrul unei teme a libertăţii şi nevoii de a descoperi inefabilul, acele resurse ce pot reactiva, în ordinea necesităţii, bucuria de a fi, de a visa, de a căuta.

Iar, aici, procedeele folosite de Myhailo Koţiubynskyi nu sunt nici reci şi nici greoaie, ci formând un complex opus prin idei, imagini, sentimente, distingem la nivel tematic atât o variantă dominant realistă locul în care se integrează personajul, primejdia, lupta, alternativa — cădere sau victorie — Fata Morgana, cât şi pe cea dominant imaginară locul edenic, obstacolul, căutarea, alternativa — depăşire sau moarte — Visul, Intermezzo, Flori de măr.

Viziunea lui Gogol cu deteriorarea vederii, cefalee

Textul apare din necesitatea de a circumscrie propriul univers, iar temporalitatea lumii astfel re-create, ce ţine de contururi formulate prin pasagere ieşiri din captivitate, aduce în prim plan situaţia tensională odată cu ştergerea frontierelor dintre vis şi realitate.

Lumea este agresivă, iar ochiul este cel care o cuprinde şi, dacă i se prezintă o societate, el îi prezintă un ideal, un spaţiu ferit încă de urât, de murdar, în timp ce se vede pe sine privind lumea.

În nuvela Visul, dorinţa evadării din cotidian, dintr-o albie veche numită acasă şi un oraş anost, oferă prilejul unor viziuni, unor percepţii intense ce vor da visării un trecut şi o istorie, puterea de a face prezent în cel care povesteşte despre doi oameni singuratici, prezent din încetarea de a fi al unuia lemnul mort al viorii în momentul în care celălalt vorbeşte.

Dacă imaginile, cum se întâmplă în vis, aduc distanţe şi perspective — o insulă înconjurată de mare Viziunea lui Gogol departe — atunci ele sunt percepute fără intenţie. Ceea ce nu se întâmplă este Viziunea lui Gogol noaptea, iar acţiunea lucrurilor ce se schimbă predispune la credinţa că sunt prezente şi active dispare totul, continuitate — se trezeşte în barcă; în Grota Sfinţilor — pietrele seamănă cu oameni adormiţi, oamenii sunt de piatră şi dorm în tăcere.

Doar semnificaţia trăirii nu scapă. Visul reprezintă un vehicul de expresie, un acord între cuvinte şi simboluri ale gândurilor şi problemelor, unde insula este putere şi ce ţine de tinereţe, dansul. Reprezintă momentul sustragerii din real şi de îndată ce acest vis capătă formă, imaginea se deschide: Antin îşi aminteşte. Lumea vizibilă devine perimetrul pentru a ilustra frumuseţile din somn. Elementele apă marepământ insulă aparţin funcţiei irealului, imaginaţiei materiale şi sunt componente esenţiale în ceea ce priveşte anatomia visului.

Recenzie „Mantaua” de N.V. Gogol

Experienţa deschiderii, a noutăţii odată cu această călătorie imaginară pune în mişcare grupuri de imagini, dar şi asimilarea unui fond dispersat macul, muntele, curcubeul, insula, marea în încercarea de a stabili între lucru şi personaj o corespondenţă de materialitate.

În spaţiul real, Antin se plictiseşte — visul este cel care îi permite să iasă din el. Visul este o paricularizare a unui altundeva, anexat locului real unde este povestit. Acest loc, aparţinând cotidianului, este fermentul diferenţierii prin care se ajunge la formulele speciale ale frumosului frumuseţea fiind un adevăr metafizic sau idealistla visul ca plăcut sensibil, un frumos formal inconştient pe terenul figuraţiei poetice prin acţiunea metaforelor.

De fapt, acesta şi este Viziunea lui Gogol estetic al nuvelei Privite din perspectivă simbolistică, elementele constitutive ale anatomiei visului au propria lor formulă şi pot fi citite şi sub forma dublării metamorfozei personajului sau a traiectoriei afectului acestuia.

Bunăoară, insula poate căpăta valenţele unui refugiu, singurătate dacă este pustie, raiul pe pământ, paradisul pierdut sau chiar locul suprem al fericirii eterne. Imaginea unei insule mai mult sau mai puţin îndepărtate la care personajul încearcă să ajungă reprezintă dorinţa de a-şi descoperi eul interior, iar muntele simbolizează sinele, centrul sacru.

Din această perspectivă, putem afirma că visul este iniţiatic, conferind personajului o indicaţie preţioasă privind evoluţia lui spirituală: căutarea sinelui oferă cea mai mare fericire.

  • Mama sa a coborât din Leonty Kosyarovsky, un ofițer al Regimentului Lubny în
  • Mantaua, Gogol - studiu de caz
  • Sunteți pe pagina 1din 3 Căutați în document Feodor Dostoievski: Toi, mai mult sau mai puin, pornim n lume de sub mantaua lui Gogol.
  • Miopie de displazie a țesutului conjunctiv

Marea, considerată simbolul inconştientului, al profunzimilor psihicului uman, este expresia emoţiilor trăite de personaj în vis: calmul, liniştea, pacea interioară, bucuria, dar şi tristeţea sau furia deopotrivă.

Traversarea mării, ca metaforă a trecerii de la profan la sacru, de la umbră la lumină, reprezintă o personificare a revelaţiei unei existenţe superioare din punct de vedere spiritual şi afectiv. Semn de legătură între divin şi uman, curcubeul anunţă depăşirea pericolului, încheierea unui conflict relaţia semiconflictuală dintre Antin şi Marta şi este încărcat de promisiuni benefice pentru personaje. Dar faptul că ea simţea nevoia să cucerească ceea ce câştigase deja însemna în sine o atacţie, ecoul primăverii ei.

Ea nu ştia cât Viziunea lui Gogol va mai avea putere [ Să nu uităm că macul simbol în visul lui Antin în timpul Mântuitorului era alb, dar, ruşinat că a dormit trei zile, a roşit şi aşa a rămas.

În întâlnirea cu alte orizonturi de conştiinţă există o antrenare completă a Viziunea lui Gogol, fie Marta, fie Antin, ce le conferă un rol privilegiat ca interlocutori în vederea validării sau revalidării lor.