Percepția lumii prin viziune

Rolul viziunii în percepția lumii. Vizuale: cine sunt ei și care este rolul lor în societate?

Vezi galeria foto » Până la începutul secolului al XX-lea, majoritatea oamenilor considerau timpul un element universal, ce se manifestă în acelaşi fel oriunde şi pentru oricine.

viziunea nu se restabilește după cataractă miopie de antrenament ocular

Albert Einstein a fost cel care a schimbat radical perspectiva asupra timpului, explicând că acesta este relativ, nu absolut, aşa cum susţinea Isaac Newton. Experienţa timpului este pur subiectivă, fiecare om percepându-l în funcţie de viteza cu care călătoreşte prin spaţiu şi de distanţa faţă de un câmp gravitaţional cu cât este mai departe un ceas de sursa de gravitaţie, cu atât timpul trece mai repede, aşadar timpul se scurge mai repede pe Everest decât pe malul mării.

Chiar dacă lumea fizicii a acceptat încă de la începutul secolului al XX-lea trecerea de la perspectiva newtoniană asupra timpului la cea a lui Einstein, motivele pentru care timpul este perceput diferit de fiecare dintre noi nu a fost studiat în detaliu decât în ultimii ani.

Visuals. Cine sunt ei

Astăzi, specialiştii în neuroştiinţe şi psihologie înţeleg mai bine ca niciodată modul în care oamenii percep timpul şi consecinţele pe care acest lucru le are asupra realităţii umane. Oamenii trăiesc în trecut Mistere încă neelucidate ale Universului. Teoria câmpului celest Dacă eraţi de părere că doar persoanele nostalgice trăiesc în trecut, vă înşelaţi.

De fapt, fiecare om trăieşte în trecut, acest lucru fiind demonstrat pentru prima dată în cadrul unui studiu realizat în anul la Institutul Salk  pentru Studii Biologice. Conform acestei cercetări, oamenii trăiesc cu cel puţin 80 de milisecunde în trecut, o perioadă puţin mai lungă decât durează să clipim.

rolul viziunii în percepția lumii

Acest lucru se întâmplă deoarece percepem lucrurile cu un uşor decalaj, creierul jucând un rol similar celui pe care îl are un producător TV ce transmite o emisiune live cu o scurtă întârziere pentru a putea edita în cazul unei întâmplări neaşteptate. Un exemplu al iluziei poate fi un cerc aflat în mişcare, în centrul căruia apare un flash luminos. Motivul pentru creierul reacţionează cu întârziere este acela că senzorii prin care corpul uman interacţionează cu lumea exterioară nu funcţionează cu aceeaşi viteză.

Acest lucru a fost identificat pentru prima dată de inginerii ce se ocupau de primele transmisiuni TV şi aveau sarcina de a sincroniza fluxul de imagini cu cel de sunet. Experimentând, aceştia au descoperit că sincronizarea nu trebuie să fie perfectă. Atâta timp cât între fluxul de sunet şi cel de imagine nu este o diferenţă mai mare de 80 de milisecunde, creierul telespectatorului le va sincroniza fără ca acesta să realizeze.

Vizuale: cine sunt ei și care este rolul lor în societate?

Acest lucru poate fi testat şi de posesorii de automobile: dacă portiera este închisă în forţă, sunetul şi imaginea vor fi percepute ca fiind simultane dacă acţiunea este privită de la mai puţin de 30 de metri distanţă.

Dacă distanţa este de 30 de metri sau mai mare, imaginea şi sunetul vor părea nesincronizate, deoarece diferenţa dintre viteza luminii şi cea a sunetului va duce la perceperea celor două rolul viziunii în percepția lumii la o distanţă mai mare de 80 de milisecunde între ele. Cercetătorii care au studiat discrepanţa dintre momentul în care un eveniment are loc şi momentul în care creierul îl percepe în mod conştient au ajuns la concluzia că această întârziere a reprezentat un avantaj evoluţionar pentru om, facilitând supravieţuirea şi reproducerea acestuia.

viziune bună la ambii ochi

Mai exact, prin decalarea perceperii realităţii vizuale cu aproximativ 80 de milisecunde, creierul poate crea o imagine unitară a tuturor informaţiilor recepţionate de simţuri, ceea ce îmbunătăţeşte capacitatea de identificare a potenţialelor ameninţări. David Eagleman, unul dintre cercetătorii care au studiat diferitele moduri în care creierul uman percepe realitatea, a identificat şi alte cazuri în care creierul sincronizează informaţiile percepute de simţuri.

Ipoteza Sapir-Whorf

Eagleman crede că decalajul de timp cu care percepem realitatea este esenţial, deoarece permite creierului să creeze o percepţie unitară a realităţii. Această concluzie are şi consecinţe inedite: este posibil ca persoanele înalte să trăiască ceva mai în trecut decât persoanele scunde, dat fiind că timpul în care cel mai lent semnal ajunge la creier este mai mare din cauza membrelor mai lungi.

microstroke vedere încețoșată klumova 5a viziune nouă

De ce trece timpul mai repede atunci când îmbătrânim? Aveţi vreodată senzaţia că timpul trece mai repede decât atunci când eraţi copii?

Care este viziunea despre lume a unei persoane?

Dacă da, aflaţi că acesta este un nou aspect al modului subiectiv în care creierul percepe timpul. Dacă în copilărie vacanţa de vară părea să dureze o eternitate, pe măsură ce avansăm în vârstă anotimpurile şi anii par să se scurgă cu o viteză tot mai mare.

Cercetătorii au descoperit că rolul viziunii în percepția lumii este o senzaţie universală, existând diferenţe de percepţie a timpului în funcţie de vârstă. Atunci când oamenii de ştiinţă solicită unui adolescent şi unei persoane în vârstă de 70 de ani să estimeze, fără a număra, în cât timp a trecut un minut, persoana mai tânără oferă răspunsuri mai apropiate de adevăr, pe când cea de vârsta a treia anunţă mai repede scurgerea celor 60 de secunde.

Motivul pentru care apare acest efect nu are legătură atât de mult cu vârsta, cât cu felul în care creierul procesează informaţiile.

Misterele timpului şi secretele percepţiei noastre asupra realităţii

Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din Leeds, afirmă că, pentru un copil, 6 ore petrecute la joacă sunt echivalentul unei zile de 20 de ore pentru un adult. Pentru ei, timpul trece mai greu ca urmare a faptului că percep în mod constant informaţii noi despre lume.

rolul viziunii în percepția lumii masaj la vedere

Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii trăiesc din ce în ce mai puţine experienţe noi, devenind mai obişnuiţi cu lumea înconjurătoare, care pare familiară. Un exemplu simplu este afişarea în mod repetat unei imagini pe ecranul unui computer.

Care este viziunea asupra lumii. Tipurile și formele sale

Într-un experiment efectuat de David Eagleman, voluntarii au urmărit un ecran pe care era afişată la un interval fix de timp o imagine cu un cea mai slabă vedere, ce rămânea pe ecran o perioadă identică de timp. După ce imaginea cu pantoful era afişată repetat, voluntarii vedeau o imagine nouă, cu o floare.

Deşi imaginea cu pantoful cu care creierul era deja obişnuit şi cea cu floarea conţinând o informaţie nouă rămâneau la fel de mult timp pe ecran, voluntarii aveau senzaţia că imaginea conţinând floarea era afişată pentru o perioadă mai lungă.