Formarea imaginii pe retină și transmiterea acesteia spre creier

Modul în care creierul percepe vederea. Și ce înseamnă aceasta pentru persoanele care poartă ochelari de soare?

Mult timp s-a crezut ca perceptiile noastre vizuale sunt actionate de mecanisme innascute si universale si coincid cu modul în care creierul percepe vederea unei realitati externe obiective si incontestabile. Conform celor mai recente teorii, insa, perceptia vizuala reprezinta un act psihosomatic si se bazeaza pe procese ce integreaza intr-un mod foarte complex functii biologice si culturale.

Percepem ceea ce ne inconjoara prin mijlocirea creierului, care interpreteaza realitatea generand imagini, sunete, mirosuri si gusturi.

Account Options

El descifreaza astfel un univers care, in sine, este incolor, inodor, mut si insipid. Lumea vizuala umana este asa cum o percepem tocmai pentru ca suntem oameni, iar ceea ce vedem reprezinta rodul unei transfigurari a realitatii realizate de catre creier in asa fel incat sa serveasca supravietuirii si cunoasterii; o simulare ce reconstituie interactiunile dintre noi si mediul material care ne inconjoara, efectuata de catre creier sub controlul unor determinari genetice.

Oamenii de stiinta contemporani concep radiatia ca pe un camp electromagnetic definit de fotoni, cu dublu caracter: de unde si de particule. In plus, la ora actuala, se stie ca ochiul raspunde la radiatiile luminoase printr-o reactie fotochimica oscilanta care are loc pe retina, iar variatiile acesteia sunt interpretate de creier.

Ochii unui nou-nascut nu vad nimic: vazul este consecinta unei sistematizari complexe si active la nivelul creierului, sistematizare ce implica recurgerea la arhetipuri genetice fundamentale; el este, deci, rodul unui proces de invatare rafinat, in cadrul caruia structurile cognitive se dezvolta in mod progresiv.

Despre imperfecțiunile creierului... O perspectivă inedită

Urmand paradigma mecanicista a lui Descartes, stiinta clasica i-a atribuit multa vreme creierului o singura functie: aceea de a orienta in directia corecta imaginile definite anterior pe retina ochiului. Si asta in pofida faptului ca structura sinaptica a comunicatiei neurochimice a fost descoperita de Santiago Ramon J. Cajal inca din La acea vreme, savantul a postulat ca invatarea reprezinta o functie a alterarilor morfologice ale terminatiilor nervoase generate de informatia senzoriala primita din mediul inconjurator.

  1. 4 aceasta este ceea ce acuitatea vizuală
  2. Miopie lungime ochi
  3. "Что.

Nu a fost insa luat in calcul faptul ca modularea excitabilitatii neurochimice, care determina o modificare plastica a interconexiunilor neuronale, poate functiona si ca activitate a proceselor endogene ale creierului; conceptul de reprezentare senzoriala a lumii externe era considerat doar un fapt mecanic, pus in act de un sistem biologic reproducator al realitatii externe.

Detlev Arendt si Jochen Wittbrodt au descoperit ca, de fapt, celulele fotosensibile ale ochilor nostri provin de la o populatie celulara straveche, plasata initial in creier.

modul în care creierul percepe vederea du-te la marina cu vedere slabă

Daca celule care apartin unor specii diferite au aceeasi amprenta moleculara, atunci inseamna ca Restabilirea vederii la 100% specii au un stramos comun, iar in celulele creierului viermelui marin oamenii de stiinta au descoperit o proteina fotosensibila ce corespunde aceleia din retina ochiul uman.

El a fost primul care a intuit posibilitatea ca ochiul uman sa fi evoluat gratie unor mutatii spontane si selectiei naturale.

Anatomia: structura ochiului uman Cornea Corneea, stratul exterior al ochiului, este mai tot timpul umedă din cauza lichidului lacrimal care o acoperă. Este încorporată în scleră partea alba a ochiuluiși împreună formează ceea ce experții numesc tunica externa bulbi. Corneea acționează ca o fereastră: are formă de disc și este transparentă, permițând penetrarea luminii. De asemenea, protejează ochiul împotriva influențelor externe, cum ar fi murdăria, praful sau rănile ușoare. Este in mod natural foarte elastică.

Mult mai tarziu, progresele in domeniul geneticii au confirmat exact cum a presupus Darwin felul in care este modul în care creierul percepe vederea sa identifici in lantul evolutiei o secventa de evenimente care au transformat, in mod lent si progresiv, organismele vii cu stramosi comuni in complexa si uimitoarea biodiversitate pe care o cunoastem astazi. Perceptia vizuala constienta La Universitatea din Sydney, Australia, cercetatorii Colin Clifford si Justin Harris au determinat masura in care semnalele vizuale provenite din ochii nostri reusesc sa patrunda in reteaua de elaborare a creierului fara a fi inregistrate in mod constient.

Cu ochii larg deschisi

Ei au remarcat ca semnalele de feedback transporta informatii despre ceea ce ne asteptam sa vedem, influentand intr-o oarecare masura felul cum interpretam informatiile vizuale primite. Cei doi oameni de stiinta au demonstrat ca, in fata a doua semnale vizuale contradictorii, observatorul o alege pe cea la care se asteapta cel mai mult. Asa se nasc si multe dintre iluziile optice.

modul în care creierul percepe vederea

John Pettigrew, neurobiolog la Universitatea Queensland din Brisbane, Australia, considera ca asemenea fenomene apar atunci cand cele doua emisfere ale creierului se lupta pentru suprematie. Ca sa demonstreze acest lucru, el a supus emisferele cerebrale a zeci de voluntari la tratamente dintre cele mai stranii: a amestecat gandurile subiectilor cu ajutorul unor campuri magnetice, le-a turnat apa cu gheata in urechi, i-a facut sa rada in hohote.

  • Diferența dintre ochii bărbaților și femeilor
  • Cum funcționează vederea cromatică?
  • Cum să aflați procentele dvs. de vizualizare
  • Нашу судьбу определили высокоразвитые существа, с которыми мы делили наш мир.
  • Copii cu deficiențe de vedere

Pettigrew a aflat si ca, atunci cand o parte a creierului este blocata, cealalta reuseste sa-si impuna propria imagine, chiar daca ceea ce vad ochii este total diferit. Daca ne-am baza perceptia vizuala numai pe imaginile retinei, am avea intotdeauna impresia ca oamenii, pe masura ce se apropie de noi, sunt tot mai mari, ca obiectele isi schimba forma de fiecare data cand ne miscam ochii, capul sau corpul, iar culorile se schimba la fiecare modificare a conditiilor de iluminat.

Contrabalansand haosul schimbarii constante a imaginilor de pe retina, proprietatile vizuale ale obiectelor au insa tendinta sa ramana constante la nivelul constientului. Explicatia ar fi aceea ca unul dintre lucrurile pe care o persoana normala le cunoaste gratie unei lungi obisnuinte este ce anume sa nu vada.

Ochiul uman

Lucrurile care nu conteaza sau care creeaza confuzie sunt de-a dreptul blocate de mintea noastra… vizuala.

Vazul domina felul in care intelegem lumea, in care ne raportam la ea. Nu stim cum o percep celelalte fiinte vii, dar stim ca animalele se bazeaza pe simtul vazului in mod diferit de noi; ba, chiar, unele creaturi nu vad lumea deloc.

  • Formarea imaginii pe retină și transmiterea acesteia spre creier – bodyandbijoux.ro
  • Cu ochii larg deschisi - bodyandbijoux.ro
  • Prima veste proastă este că șansele de a primi tratament sunt foarte mici sau chiar inexistente și asta din cauză că programele de tratament din această țară vizează adulții, și sunt foarte puține spitale care dispun de echipamentul necesar pentru a trata copii.
  • Formarea imaginii pe retină și transmiterea acesteia spre creier Care este rolul ochiului în formarea imaginii?

Culoarea nu este nici ea o caracteristica a obiectelor, ci rezultatul complex al efectului pe care lumina il are asupra aparatului uman al perceptiei. Unii oameni pot distinge de culori.

limita viziunii minus

In timp ce anumite mamifere nu pot percepe nici o culoare, traind mai degraba intr-un univers al mirosurilor decat al vizualului, pasarile vad, probabil, mult mai multe culori decat noi, ele fiind, dintre toate vertebratele, cele mai dependente de simtul vazului. In cazul caracatitei si al calmarului, aceasta ajunge la mai bine de jumatate, dar nu stim deocamdata ce inteleg unele fiinte din ceea ce detecteaza ochii lor. Nu exista fiinta care sa vada tot ce vad celelalte, iar noi uitam de multe ori ca lumea vizuala umana este doar una dintre numeroasele lumi existente.