Efectul polipilor nazali asupra vederii

Prognostic Polipoza nazală este o afecțiune inflamatorie cronică a sinusurilor și a cavității nazale, caracterizată prin prezența a multiple formațiuni polipoide. Cea mai comună asociere este cu astmul bronșic, care este prezent la o treime din bolnavii cu polipoză nazală.

Polipoza nazală Caracteristici generale Polipii nazali sunt formaţiuni moi, nedureroase, necanceroase ce cresc și obstruează căile nazale și sinusurile.

Alte boli asociate cu polipoza nazală sunt rinosinuzita cronică, intoleranța la aspirină, bronșiectazia, fribroza chistică, dischinezia ciliară primară, sindromul Churg-Strausssindromul Young. Triada Widal cuprinde polipoza nazală, astm bronșic și hipersensibilitate la aspirină.

Incidența crește odată cu înaintarea în vârstă, având un vârf de incidență la bărbații cu vârsta între 50 și 59 ani. Teoriile referitoare la etiopatogenia polipozei nazale susțin existența unui factor inițiator imprecis ce determină inflamație cronică a mucoasei nazale și sinusale caracterizată prin edem stromal și infiltrat inflamator cronic.

Trebuie precizat faptul ca polipii necomplicati, integri, nu determina epistaxis ; daca apar sangerari, cel mai probabil exista leziuni mai importante care necesita investigatii suplimentare. Polipoza masiva foarte multi polipi sau polipul unic de exemplu choanal dar foarte voluminos, pot fi cauze de apnee obstructiva de somn sau de respiratie cronica pe gura. Chiar daca este vorba de mai multi polipi polipoza sau de unul singur, in general pacientii au simptome de rinosinuzita acuta, recurenta sau cronica, acestea fiind cele care alcatuiesc tabloul clinic general. Investigatii paraclinice Sus Investigarea pacietului trebuie inceputa cu realizarea anamnezei, etapa in cadrul careia pacientul descrie simptomele medicului. Este foarte important de precizat care sunt acestea, cum au debutat si care a fost evolutia lor ulterioara.

Factorii luați în considerare ca fiind declansatori ai afectiunii efectul polipilor nazali asupra vederii fost alergenii, infecțiile fungice, factori genetici ce implică HLA-A74, anomalii ale transportului transepitalial al ionilor, anomalii ale mucopolizaharidelor, anomalii enzimatice, rupturi epiteliale, obstrucția mecanică. Procesul inflamator în polipoza nazală este caracterizat prin prezența unei concentrații crescute de limfocite T și IL5 citokină cu rol chemotactic pentru eozinofilecomparativ cu mucoasa normală, și fără diferențe semnificative între pacienții cu și fără alergii.

Interacțiunea dintre eozinofile și fibronectină proteină a matricei extracelulare joacă un rol în formarea edemului inflamator și contribuie la creșterea în dimensiuni a polipilor nazali.

Un rol în formarea polipilor nazali îl are și factorul de creștere endotelială, care are o concentrație crescută la nivelul polipilor nazali și care are un rol în creșterea permeabilității vasculare si formarea edemului inflamator. Alte manifestări ce pot fi întâlnite sunt tulburările de somn precum sforăitul sau apneea în somn, ce se asociază cu un risc crescut de hipertensiune arterială. Când debutează în perioada de creștere, poate determina hipertelorism prin largirea bazei nasului.

Polipoza nazală poate fi și asimptomatică, în cazul polipilor de mici dimensiuni. Se asociază frecvent cu rinosinuzita cronică, care poate fi împărțită în două categorii în funcție de prezența sau absența polipozei nazale. La examenul clinic obiectiv rinoscopie, endoscopie se constată cel mai frecvent prezența bilaterală a leziunilor când sunt unilaterale necesită examen anatomopatologic pentru excluderea altor leziuni precum papilomul inversat sau formațiuni neoplazice precum adenocarcinomul mucinos ce pot și coexista cu polipii nazali.

Polipii pot fi unici sau multipli, culoare gri-palidă, ce se dezvoltă de la nivelul mucoasei meatului mijlociu cel mai frecvent.

Sunt insensibili la palpare și sângerează rar.

Efectul polipilor nazali asupra vederii. Picături pentru nas imobiliare-abc.

Uneori se pot însoți de prezența unui mucocelcel mai frecvent localizat la nivelul sinusului frontal, ce determină în timp eroziune osoasă și proptoză cu diplopie.