Activitate senzorial-perceptivă cu afectare vizuală
Conținutul
Context general[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere neurofiziologicla baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori. În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator și imagini perceptive plurimodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori.
В наших условиях любая случайность может привести к смерти. Пожалуйста, Роберт, опомнись. Иначе я буду защищать от тебя Эпонину". Макс пришел переговорить с Николь с глазу на глаз, как только узнал, что Роберт рекомендует провести операцию.
Perceperea unuia și aceluiași obiect prin mai mulți analizatori organe de simț este, evident, mai eficientă decât perceperea doar printr-un singur analizator. Datorită specializării funcționale relativ înguste, fiecare analizator nu poate să reflecte realitatea decât fragmentar, unilateral.
Orice obiect concret, oricât ar părea de simplu, posedă o multitudine de aspecte, însușiri și relații, care nu pot fi surprinse toate de către un singur analizator. Diversificarea analizatorilor a fost impusă, în cursul evoluției, de necesitatea cuprinderii unei game mai activitate senzorial-perceptivă cu afectare vizuală de însușiri și laturi ale realității obiective, pentru o mai bună adaptare la influențele ei.
Relaţii dintre amnezia anterogradă şi cea retrogradă b1. Amneziile retrograde lacunare localizate — rezultatul fixării absente sau superficiale a unui moment, eveniment, ceea ce duce la imposibilitatea evocării ulterioare a acestuia. Amneziile retrograde elective — au un substrat psihic, cu încărcătură afectivă. Uneori pot fi globale, subiectul îşi uită întregul trecut, inclusiv identitatea.
Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativă a percepției să devină mai mare, s-a impus tot atât de necesar ca principiul diferențierii și specializării să fie întregit cu principiul interacțiunii și integrării plurimodale. Superioritatea calitativă pe care o dobândește percepția umană, se datorează, în bună parte, tocmai dezvoltării funcției integrării plurimodale și interacțiunii dintre imaginile monomodale și cele plurimodale.
- Она снова увидела себя в птичьем подземелье на Раме II, годы и годы назад, в недолгом плену у странных птицеподобных существ, осмысленно бормотавших и вскрикивавших, обращаясь к .
- Должно быть, потому, что помним о своем знакомстве с Предтечами.
Ea este rezultatul unui proces activ, orientat și subordonat unor scopuri concrete ale activității de cunoaștere teoretice sau practice. Întotdeauna, desfășurarea percepției este susținută și mijlocită de o serie de operații pe care le efectuăm cu și asupra obiectului perceput: acțiuni de deplasare, de așezare-ordonare, de probare-măsurare, de descompunere etc. Grație acestor acțiuni, imaginea perceptivă dobândește adecvarea și precizia necesare în reglarea optimă a comportamentului și activității.
În condițiile percepției cotidiene, avem impresia ca percepția se realizează automat și instantaneu, de îndată ce stimulul acționează asupra unui analizator organ de simț sau a altuia. În realitate, procesul perceptiv este unul de desfășurare fazică, având următoarele faze: orientarea, detecția, discriminarea, identificarea și interpretarea. Percepția este guvernată de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalităților senzoriale și tuturor situațiilor reale.
Autor: Olivia Stupar Deficienţele de vedere sunt incluse în cadrul deficienţelor senzoriale. Prin consecinţele asupra vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie de deficienţe are o puternică influenţă asupra calităţii şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le stabileşte cu factorii din mediu, în condiţiile afectării parţiale sau totale a aportului informaţional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informaţii de la nivelul structurilor cerebrale superioare. Principalii indicatori funcţionali utilizaţi în aprecierea deficienţelor vizuale sunt: acuitatea vizuală desemnează distanţa la care ochiul poate percepe distinct obiectele ; câmpul vizual reprezintă spaţiul pe care îl poate percepe ochiul atunci când priveşte fix un obiect ; sensibilitatea luminoasă capacitatea de a diferenţia anumite intensităţi ale luminii ; sensibilitatea de contrast capacitatea de a distinge diferenţele de intensitate luminoasă dintre excitanţii prezenţi concomitent ; sensibilitatea cromatică reprezintă capacitatea ochiului de a percepe culorile şi de a realiza o vedere colorată si eficienţa vizuală desemnează capacitatea de prelucrare, integrare şi activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport cu anumiţi factori intelectuali, motivaţionali, aptitudinali etc. Este foarte important de ştiut vârsta la care s-a instalat tulburarea vizuală, deoarece acesta reprezintă un indicator al experienţelor vizuale ale persoanei, oferindu-ne astfel indicii despre cum această experienţă poate fi exploatată în acţiuni de recuperare şi educare.
Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității. Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția spațiului, a timpului, a mișcării.
Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere
Conținut informațional[ modificare modificare sursă ] Ca și senzația, percepția reflectă însușiri concret intuitive, accesibile simțurilor, în condițiile relației directe dintre obiect și subiect. Sunt însușiri furnizate prin intermediul analizatorilor și vizează aspecte de culoare, formă, mărime etc.
- Когда Эпонина застонала, стоявший в дверях Патрик положил руку на плечо друга.
- Percepție - Wikipedia
- Однако Никки была ужасно перепугана, Бенджи получил опасную рану, в довершение всего у Эпонины начались схватки.
- Ты проспала почти два часа.
Dar, în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe. Ea reflectă obiectul așa cum este el dat, în ansamblul însușirilor lui date integral și unitar.
Meniu de navigare
Reflectarea din percepție are un caracter direct, nemijlocit și obiectual. Percepția integrează informațiile senzoriale și se raportează la obiecte, fenomene, în ansamblul lor.
Percepția este bogată în conținut, deoarece reflectă atât însușirile principale, cât și pe cele de detaliu. Percepția realizează o reflectare activă, vederea binoculară este cu contextul.
Reflectare monomodală și plurimodală[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere al completitudinii reflectării, putem vorbi despre o reflectare monomodală sau plurimodală. Prin reflectare monomodală ne referim la percepții raportate strict la un anumit analizator vizual, auditiv, olfactiv, gustativ etc.
Cele mai accesate psihoteste:
Prin reflectare plurimodală ne referim la percepții raportate la mai mulți analizatori și care permit identificarea unor însușiri complexe cum ar fi: forma, mărimea, activitate senzorial-perceptivă cu afectare vizuală, volumul, timpul sau mișcarea.
În concluzie, conținutul informațional al percepției este bogat, complex și obiectual.
Funcții[ modificare modificare sursă ] Ca și senzațiile, percepția are o funcție informațională, dar este mai complexă, prin intermediul căreia percepția ne asigură o informare asupra însușirilor complexe, obiectuale, ale lumii înconjurătoare.
Percepția are și o funcție adaptativ reglatorie, prin care îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activități complexe ale omului scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instalații complexe etc.
