Viziune nouă în braslav on

Cadrul politic și religios[ modificare modificare sursă ] Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 30 octombrieîn timpul ultimilor ani de domnie ai țarului Alexandru Iani care au reprezentat o perioadă haotică și instabilă din istoria Rusiei.

Profund afectat de invazia franceză din și de Războaiele NapoleonieneAlexandru I s-a afundat în misticism religios și iraționalism primitiv, ceea ce l-a împiedicat să adopte niște reforme necesare și cerute de populație. În schimb, țarul a intensificat sistemul de represiune a ideilor liberale și a tendințelor occidentale de modernizare care invadau Rusia în epoca post-napoleoniană.

Ca urmare, multe societăți secrete, unele moderate, altele radicale, au început să apară în rândurile armatei și ale vedere slabă și naștere naturală intelighenții. După moartea lui Alexandru I în și încoronarea lui Nicolae Iaceste societăți au orchestrat revolta decembriștilorsuprimată sub supravegherea personală a noului țar. Liderii revoltei sunt spânzurați sau exilați în Siberia pe viață. Este primul mare conflict dintre regim și intelighenția rusă [30]cu doar câțiva ani după nașterea lui Dostoievski.

Scriitorul se va dezvolta așadar într-o Rusie umbrită de severul stat polițienesc impus de țarul Nicolae I. Aleksandr Herzencontemporanul lui Dostoievski, observă că « nicăieri în lume religia nu joacă un rol atât de modest în educație ca în Rusia » [31]. Se referă, evident, în mod strict la educația primită de copiii aristocrației afluente, cu viziune nouă în braslav on, funcții și domenii funciare, la familiile nobililor care s-au dezvoltat vreme de câteva generații în spiritul Iluminismului francez și pentru care Voltaire a reprezentat un far călăuzitor.

La începutul secolului al XIX-lea, părinții acestor familii au încetat să mai fie atrași de creștinismul ortodoxchiar dacă au continuat să își boteze copiii în spiritul acestei religii și să respecte, în mod formal, ritualurile [32].

În acest mediu au crescut și s-au format mari scriitori ruși ca PușkinLermontovGogolHerzenTurghenievTolstoi sau Nekrasov. Familia în care s-a născut Dostoievski însă, a avut un caracter foarte diferit.

Au avut grijă destui în trecut ca aceste lucruri care mențin memoria vie a geților, să nu ne parvină. Cucerirea independenţei deschide o epocă nouă în istoria noastră naţională şi partidele politice trec la elaborarea de noi programe pe baza cărora să-şi desfăşoare activitatea. Conservatorii înfiinţează, la începutul anuluiun club politic, cu un comitet de conducere şi se.

După cum scrie romancierul în Jurnalul unui scriitor : «Provin dintr-o familie rusă pioasă [ Părinții[ modificare modificare sursă ] Părinții scriitorului: Mihail Dostoievski și Maria Dostoievskaia Tatăl scriitorului, Mihail Dostoievski, descinde dintr-o stirpe de lituanieni din regiunea Pinsk [34].

Strămoșii săi, cu rădăcini nobile datând încă din secolul al XVI-lea, sărăcesc și devin parte a castei clericale. Străbunicul lui Feodor Dostoievski dinspre tată este un protopop al bisericilor de rit oriental unite cu Roma din orașul ucrainean Bratslav. Bunicul este preot al aceluiași cult [35].

Tatăl, căruia destinul părea să-i rezerve aceeași carieră clericală, fuge la Moscova în și se înscrie la Academia Imperială de Medicină Chirurgicală.

Devine medic militar la un spital din Moscova în timpul campaniei din [36] și o cunoaște în pe Maria Neceaieva mama scriitoruluinăscută într-o familie de negustori. Cei doi vor avea opt copii: Mihail —64Feodor [37]Varvara —92Andrei —97Liubov născut și mort în același an,Vera —96Nikolai —83 și Aleksandra —89 [38].

Feodor Dostoievski

Pentru « serviciul deosebit de zelos [39]  », medicul Mihail Dostoievski primește în ordinul Sfintei Ana și devine asesor de colegiu [40]ceea ce îi oferă de jure statutul de nobil. Cu această ocazie familia Dostoievski achiziționează un mic domeniu în Darovoie, un oraș la aproape  km de Moscova, unde vor locui în timpul verii [38]. Capela Icoanei Ivirite [41] din Moscova.

Icoana Ivirită a avut o semnificație deosebită în viața părinților lui Dostoievki. Cei doi s-au închinat în fața ei pentru a-i mulțumi [42] când au cumpărat o casă la țară în Darovoie sau pentru a-i cere ajutor când viziune nouă în braslav on aflat că respectiva casă a luat foc [43].

Religiozitatea părinților l-a influențat mult pe scriitorul rus. Cu toate că le plăcea să creadă că și-au recâștigat astfel statutul strămoșesc, membrii familiei Dostoievski aveau o situație foarte diferită de cea a nobililor cu tradiție.

Nu există nimic mai actual decît istoria.

Deși onorabilă, meseria de medic nu reușea să-i aducă lui Mihail Dostoievski un salariu suficient de mare pentru toate necesitățile sale și mereu era nevoit să suplimenteze veniturile cu servicii medicale particulare.

Familia locuia într-un apartament mic, înghesuit, pe terenul spitalului [44]iar lipsa spațiului privat era mereu o problemă. Copiii Mihail și Feodor dormeau într-o cameră fără ferestre, separată printr-o partiție de anticameră [45].

Deși medic, tatăl lui Feodor Dostoievski a păstrat o bună parte din educația clericală în spiritul căreia a fost crescut: chiar și în viziune nouă în braslav on sale folosește expresii specifice Bisericii [46]. Mama romancierului are un stil epistolar mai personal, inspirat mai degrabă din romanul sentimental al secolului al XVIII-lea decât din viețile sfinților [47].

De altfel, Dostoievski și-o va aminti mereu pe mama sa ca pe o femeie grațioasă, mereu capabilă să afișeze afecțiune și căldură. În contrast, personalitatea tatălui se remarcă prin rigiditate, ambiție, dar și un temperament predispus la melancolie [48]. Cu toate acestea Viziune nouă în braslav on Dostoievski rămâne un tată responsabil și un soț fidel. Copilăria — [ modificare modificare sursă ] Spitalul Mariinsky, locul de naștere al scriitorului Dostoievski locuiește în primii ani din viață în apartamentul de la Spitalul pentru săraci Mariinsky și astfel, în timp ce se joacă în grădinile spitalului, întâlnește mulți pacienți aparținând păturii de jos a societății.

Mai târziu, după achiziționarea domeniului de la țară [50]Dostoievski nu are niciun fel de restricții în a se juca cu copiii țăranilor sau în a-i ajuta pe adulți la muncile câmpului [51].

ALERTA MAXIMA IN EUROPA / ARMATA NATO S-A MOBILIZAT LANGA BELARUS / SE IMPLICA RUSIA ?

Influența religioasă exercitată de părinți rămâne neafectată de scepticismul care domina nobilimea rusă în acele vremuri. Una din primele amintiri ale scriitorului rămâne aceea în care își recită rugăciunile în fața icoanelor, în prezența unor musafiri care îl contemplă admirativ [52].

Părinții îl învață să citească cu ajutorul unui abecedar religios [53]iar guvernanta, Alena Frolovna, care îi va marca profund copilăria, îi istorisește viețile sfinților ortodocși [51]. Alena Frolovna va fi și cea care îl va introduce pe Dostoievski în fascinanta lumea a literaturii, citindu-i încă de la vârsta de trei ani epopei eroice, basme și legende [51]. Părinții îi citeau de asemenea, mai ales seara, literatură rusă și universală: scriitori ca PușkinKaramzin și Derjavinficțiune gotică [54] precum cea a Annei Radcliffe [55]opere romantice de Schiller și Goethepovești eroice de Cervantes și Walter Scott sau epopeile lui Homer [56] [57].

Câteva din momentele copilăriei scriitorului și-au găsit un loc în opera acestuia. O amintire care l-a bântuit toată viața este cea în care o fată de nouă viziune nouă în braslav on href="http://bodyandbijoux.ro/cum-s-i-mbunteti-vederea-o-dat.php">cum să-ți îmbunătățești vederea o dată este violată brutal de un bețiv, iar doctorul Mihail Dostoievski, chemat de propriul fiu să îngrijească victima, ajunge prea târziu pentru a o salva din ghearele morții [59].

Impactul tragicului eveniment este evident: în romanul DemoniiStavroghin se sinucide, chinuit fiind de povara morală a unui abuz asemănător violul unei fete de paisprezece ani, Matrioșaiar alte romane precum Frații Karamazov sau Crimă și pedeapsă ne lasă să întrezărim vag același motiv tulburător al pedofiliei [60]. O altă amintire marcantă din copilăria autorului apare în povestirea Mujicul Maréi din Jurnalul unui scriitor: în timp ce se afla la țară, într-o pădure, lui Feodor i se pare că aude pe cineva alertând prezența unui lup [61].

Fuge speriat spre Maréi, un șerb care lucra pământurile în apropiere. Țăranul îl liniștește și face semnul crucii deasupra copilului, iar între cei doi se stabilește imediat o comunicare spirituală deosebită [51].

Dostoievski evocă episodul ca pe o dovadă a măreției și profunzimii sufletului țăranului rus [62]. ÎnMihail și Feodor se înscriu la o școală franceză de tip internat, avându-l ca instructor de limbă pe Monsieur Souchard [63].

Decizia este luată de tatăl lor, care cunoaște situația privilegiată a vorbitorilor de limbă franceză în societatea rusă din secolul al XIX-lea.

Anul următor sunt trimiși la Cermak, cea mai bună școală-internat din Moscova. Pentru a îndeplini cerințele de limbă latină de la această instituție, doctorul Mihail Dostoievski se angajează să îi instruiască personal, dar o face cu multă severitate și cu puseuri de furie la cea mai mică greșeală a băieților [64]. Dostoievski se va simți inconfortabil în mijlocul colegilor săi aristocrați de la școala moscovită, experiența sa fiind reflectată mai târziu în lucrări ca Adolescentul [65].

Lumea de la internat îl descrie ca pe un visător palid și introvertit, precum și un romantic supraexcitabil [66]iar asta în ciuda faptului că părinții îl considerau mai degrabă un temperament vulcanic, încăpățânat și îndrăzneț [67].

Cei doi se simt însă mai degrabă chemați de vocația literară, dar trebuie să se supună tatălui. După cum scrie Dostoievski în Jurnalul unui scriitor: « [ Fratele meu viziune nouă în braslav on versuri, câte trei în fiecare zi, chiar și când ne aflam pe drum, iar eu, fără întrerupere, închipuiam în minte un roman despre viața venețiană [71]. Problemele nu se opresc însă aici: Feodor nu este admis fără taxă, iar Mihail este respins și se înscrie la Academia din RevalEstonia [73] [74].

Tatăl lor este nevoit să plătească, cu mare dificultate, sume considerabile pentru a le susține studiile. Din cauza problemelor de sănătate [75]doctorul Mihail Dostoievski, este nevoit să-și părăsească slujba la numai patruzeci și șase de ani și se retrage la țară. Moartea soției, eșecurile băieților și solitudinea provinciei îl deteriorează emoțional și moral [76] : cu un an înaintea morții sale, o menajeră cu care a întreținut relații după moartea soției va naște un copil nelegitim, iar băutura devine unul din principalele sale vicii [77].

Unii biografi l-au asociat pe Mihail Dostoievski, ajuns în această ipostază degradantă, cu personajul Feodor Karamazov din romanul Frații Karamazov [76]dar analogia este improbabilă, deoarece scriitorul nu și-a vizitat deloc tatăl în cei doi ani care au precedat moartea acestuia [78]. Anii petrecuți la academie au reprezentat o perioadă de inadaptare și însingurare pentru Dostoievski.

Mulți din colegii săi, nemți sau polonezi ca origine, erau interesați de viziune nouă în braslav on carieră militară și nu îi împărtășeau interesele pentru literatură [79].

Mai mult, lui Dostoievski îi displăceau știința, matematica și ingineria militară, deși avea o oarecare preferință pentru desen și arhitectură. Konstantin Trutovski, prietenul său de atunci, își amintește cu umor de lipsa de prestanță militară a scriitorului: « Mergea împleticit, dar în același timp cu mișcări smucite.

Mundirul îi stătea stingheritor, la fel și ranița, chivăra sau pușca - toate păreau un fel de cătușe pe care trebuia să le poarte pentru ceva timp și care cântăreau mult pe el [80].

Unii prieteni i-au descoperit o latură mai socială: compasiunea pentru cei săraci, slabi și fără apărare [83]curajul cu care încerca să oprească violența îndreptată împotriva unor categorii mai discriminate, de exemplu nou-veniții sau profesorii de etnie străină, în special germanii [84]. Scrisoarea din 9 augustadresată de Feodor Dostoievski fratelui său mai mare, oferă multe indicii asupra cărților care l-au influențat viziune nouă în braslav on romancier în adolescență.

Cu aproape două săptămâni înainte, Mihail Dostoievki îi trimitea fiului o scrisoare în care îi reproșa că îi mai solicită bani, chiar și după ce recoltele i-au fost distruse de secetă [87] [88]. Deși cauza oficială a decesului [89] este atacul de apoplexie, un vecin, Pavel Hotiaințev, îi acuză pe țăranii lui Mihail Dostoievski de crimă [76] [90] : aceștia i-ar fi turnat votcă pe gât până la sufocare [91] [92] [93].

Viziune nouă braslav

Sursa nu este foarte credibilă: Hotiaințev ar fi putut să cumpere foarte ușor terenul vacantat, dacă șerbii ar fi fost găsiți vinovați și trimiși în Siberia. Acuzații sunt viziune nouă în braslav on de tribunalul din Tuladar Andrei Dostoievski, fratele scriitorului, precum și unii biografi vor continua să susțină veridicitatea viziune nouă în braslav on [76]. Joseph Frank, profesor la Princetonenumeră ipotezele emise de-a lungul timpului - asasinatul ar fi putut fi spontan, comis într-un acces de furie, sau dimpotrivă, premeditat, având probabil drept cauză tratamentul inuman aplicat țăranilor sau, pur și simplu, condițiile grele provocate de secetă iobagii ajunseseră să își hrănească animalele cu paiele de pe acoperiș - finalmente admițând că în cazul morții lui Mihail Dostoievski nu se poate oferi un răspuns definitiv [94].

Conform fiicei lui Feodor Dostoievski, Liubov Dostoievskaia, primele crize de epilepsie ale scriitorului ar fi apărut imediat după auzul veștii că tatăl său a murit [95]. Informația este îndoielnică, deoarece Dostoievski amintește de boala sa pentru prima oară într-o scrisoare din Freud va extrage din acest episod propria interpretare: Dostoievski, dominat fiind de complexul Oedipa nutrit mereu pentru tatăl său un amestec de dragoste și ură aproape paricidă.

După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza viziune 6 unități [97] [98]. Joseph Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare [99]scriitorul se arată mai degrabă ușurat, despovărat fiind de sarcina de a deveni inginer militar și putând să își plănuiască viitorul în literatură cu mai multă relaxare [].

Biograful intuiește însă inevitabilul sentiment al vinovăției: din cauza notelor slabe obținute la academie și a eșecului de a promova veste care i-a provocat, de altfel, părintelui un atac cerebral parțialdin cauza egoismului cu care a extras ultimele resurse financiare ale unei moșii aflate în colaps, Dostoievski se simțea cu siguranță responsabil, într-o anumită măsură, de moartea tatălui și de exploatarea nemiloasă a iobagilor, văzută ca mobil al presupusului asasinat [94].

Dostoievki își continuă studiile și este promovat în inginer cadet, ceea ce îi permite să locuiască în viziune nouă în braslav on academiei. În același an, influențat de poetul german preromantic Friedrich Schillerscrie două opere teatrale: Maria Stuart și Boris Godunov, ambele pierdute []. După ce îl vizitează pe Mihail în Reval, Dostoievski participă frecvent la concerte, opere, piese de teatru și balet. Tot în această perioadă, doi din prietenii lui îl introduc în lumea jocurilor de noroc [] [].

În august își dă ultimele examene, dar în loc să accepte un post prestigios în afara orașului Sankt Petersburg, se mulțumește cu poziția de inginer proiectant []. Împarte un apartament cu un anume Adolph Totleben, apoi cu un prieten al fratelui său mai mare, Aleksandr Rizenkampf [].

Rizenkampf îl descrie astfel: « Feodor Mihailovici nu era mai puțin bun, mai puțin amabil [ca fratele său], dar, când se afla într-o dispoziție proastă, privea adesea lumea prin ochelari fumurii, se aprindea ușor, lăsa bunele maniere, uneori uita de sine și devenea violent [].

Șidlovski îi influențează mult gândirea și îi îndrumă lecturile. Cei doi îi citesc și îi discută pe HomerShakespeareSchiller sau Hoffmann [].

Pentru Dostoievski, Șidlovski este întruchiparea romanticului, o « ființă superbă, sublimă, adevăratul contur pe care l-au trasat Shakespeare și Schiller », dar în același timp un geniu gata « să se prăbușească în abisul nebuniei personajelor lui Byron  » []. Perioada adolescenței scriitorului coincide, în planul literaturii rusecu fenomenul de tranziție de la romantismul de tip german la realismul de inspirație franceză [].

Ultimul curent îl va influența pe Dostoievski mai ales prin intermediul lui Balzac. Despre romancierul francez, Dostoievski scrie cu entuziasm: « Balzac este uriaș!

Personajele lui sunt creația minții universale!

Aceste cuvinte au fost gravate pe masivul monument ridicat în septembrie pe celălalt mal al Nistrului, pe drumul ce leagă Moghilev de Şargorod. Pe monument se află o cruce ornamentală realizată în cea mai bună tradiţie ortodoxă românească. Arhitectul evreu, Schmuel Kurtzweil, a fost cel ce a proiectat-o şi muncitorii înfometaţi de la turnătoria din Moghilev au fost cei ce au construit-o [1]. Crucea şi evreii în Transnistria constituie subiectul principal al acestui capitol care se referă de fapt la un subiect mai mare şi mai complex.

Nu spiritul unei vremi, ci un travaliu de milenii întregi a pregătit un asemenea rezultat în sufletului omului [] ». Urmează alte traduceri, niciuna din ele însă nu se bucură de succes. Situația financiară precară îl determină să scrie un roman [] [].

Inițial, în anii '40, a explorat stilul actual al picturii de acțiune. Opera sa ulterioară, din anii până în anii '70, este adesea caracterizată ca fiind impresionist abstract - în mare parte pentru că și-a construit compozițiile sale cu pensule multiple, repetitive și apropiate, în maniera lui Claude Monet din celebrul serial Waterlilies.

Începutul carierei literare — [ modificare modificare sursă ] Prima pagină a unei ediții din a cărții Oameni sărmani. Spre mijlocul anilorDostoievski se simte mai mult atras de realismul și comicul lui Gogol decât de romantismul unor poeți ca Schiller sau Pușkin [].

De altfel, Gogol va confisca pentru aproape doi ani întreaga presă literară prin magistralul său roman Suflete moartepublicat în []. Vissarion Belinskiunul din cei mai apreciați critici ruși ai vremii și un aprig susținător al lui Gogol, face apel scriitorilor să se întoarcă spre subiectele societății contemporane []. În afară de Gogol, o altă influență majoră pentru Dostoievski în acea perioada a fost George Sand []pe care scriitorul o va plasa mai târziu chiar deasupra lui Balzac și Dickenspentru că de la ea, cititorii ruși au putut să extragă « toate lucrurile de care erau atât de păziți []  ».

Scriitorul se mută în cu un prieten din perioada studenției, Dmitri Grigorovici [].

În noul apartament își scrie primul roman, Oameni sărmanipe care îl termină în mai Grigorovici este cel care îi duce manuscrisul poetului Nikolai Nekrasovcare, la rândul său, i-l arată lui Belinski. Entuziasmul criticului nu poate fi stăvilit: Oameni sărmani, cu prezentarea sa plină de compasiune a locuitorilor săraci din orașe, « revelează taine ale vieții și personaje din Rusia cum nimeni nici nu a mai visat înainte » și este « primul roman social » rus, singurul său defect fiind prolixitatea [] [] [].