Vizibilitate slabă a copilului

Vederea slabă a părinților

Dincolo de câteva vârfuri, media este slabă, iar extrema cea mai de jos este nerecuperabilă. Cei mai mulți tineri ies din școli blazați, confuzi și dezorientați.

Nu numai că nu au competențe clare formate pentru un domeniu, dar nici starea de spirit suficient de bună să iși dorească să se fomeze sau să se califice la locul de muncă.

Ei sunt tinerii marginalizați de sistem încă din clasele primare, pentru că nu țineau pasul cu cei mai buni în clasă. Mulți sunt târâți până la clasa a XII-a într-o stare de semianalfabetism pe care generații de profesori o trec cu vederea, ca să nu fie nevoiți să o justifice.

De cele mai multe ori elevii își pierd interesul pentru că școlile nu au politici reale de punere a copilului pe primul plan, și, implicit, nu recunosc în copii diversitatea, diferențele naturale de ritm, interes sau vederea slabă a părinților specifice vârstei.

Mesaj pentru elevi și părinți | Liceul Teoretic cu profil tehnologic pentru copii cu vederea slabă

În centrul culturii școlare sunt profesorii și portofoliile lor, rezultatele lor la clasă, gradele lor didactice, examenele lor, comisiile lor, inspecțiile lor, funcțiile lor, vechimea lor, reputația lor, etc.

Copiii sunt cumva acolo ca să justifice existența normelor, a catedrelor și a funcțiilor. Ce se întâmplă acestor olimpici dupa absolvire nu mai este deloc un subiect de interes pentru profesori. Și nici pentru societate, de vreme ce o bună parte dintre ei își caută împlinirea profesională pe alte meleaguri.

descrierea acuității vizuale restabiliți vederea prin exerciții de bates

În realitate, profesorii au cel mai adesea un profil de funcționari ai inspectoratelor, angajați prin distribuire aleatorie în școli, fără obligația de a acționa ca o echipă adevărată, adaptabilă la nevoile unei clase anume. Mulți își mențin reputația nu din numărul de copii ajutați să evolueze, ci din numărul celor înscriși la orele de meditații particulare.

Video CSID

E la fel de adevărat că există profesori talentați, oameni excepționali și cu har aproape în fiecare școală. Păcat că ei predau însă cu ușile închise și foarte puțini colegi au vederea slabă a părinților învățat de la ei. Impactul lor ar fi înzecit dacă ar fi parte din echipe coerente de profesori, cu roluri definite și adaptabile la profilul unic al fiecărei clase.

Se lucrează cu cei mai buni, cu cei mai comozi și se fac eforturi minime de recuperare sau ajutor al copiilor cu potențial mediu și bun de dezvoltare. Copiii cu nivel mediu sau ritm de lucru diferit de vârfurile clasei sunt treptat ignorați, tratați ca parte secundară, etichetati, marginalizati. Trăsătura viziunii feminine isi petrec restul anilor in școală învățând la la nesfârșit aceeași lecție: că e ceva in neregulă cu ei.

De ce se renunță la acești copii?

refacerea vederii cu exerciții simple

Pentru că cei de la catedră nu îi înțeleg. Tinerii profesori absovenți învață meserie furând meșteșugărește de prin practicile întâmplătoare de cancelarie școlară sau aplică mimetic modelele foștilor profesori.

Vă afectează cititul pe lumină slabă ochii?

Cât despre particularitățile de vârstă ale copiilor, nevoile lor psihologice — emoționale și sociale, stilurile de învățare și calitățile gândirii — nici nu se pune problema să știe câte ceva.

Există o majoritate covârșitoare de profesori care nu stăpânește o minimă terminologie despre formarea conceptelor și a raționamentelor.

Demersurile lor la catedră sunt de tipul furnizorului de informație, presiune și constrângere. Manualele nu au la bază cercetare psiho-pedagogică actualizată, nu există ghiduri practice pentru profesori, nu există mentorat stimularea lanternei și real la nivelul formării lor.

Casele Corpului Didactic sunt instituții conduse politic, pentru care diseminarea bunelor practici educaționale sau organizarea sesiunilor de reciclare profesională au devenit acte birocratice, simulacre și vânzare convenabilă de hârtii pentru portofoliul profesorilor. Profesorii nu sunt responsabilizați anual pentru rezultatele obținute la clasă, nu se raportează nimeni la evaluările predictive și nici nu răspunde nimeni pentru gradul de dezvoltare cognitivă sau afectivă a copiilor de la an la an.

Pentru că directorii sunt numiți politic și nu au reputație acceptată de cancelariile de profesori ca fiind și formatori sau pedagogi de valoare, munca lor de asitsență la lecțiile colegilor și reglare a eventualelor nereguli este din start nevalidată.

În școli nu există  creștere și dezvoltare profesională susținută a profesorului. Există, în schimb, o colecție impresionantăî de hârtii și o goană după punctaje considerate semnificative la acordarea gradației de merit.

Sunt supercentralizate, nu există loc pentru decizie locală sau personalizarea ofertelor educaționale. Nu-și pot alege profesorii, vederea slabă a părinților au obligația de a evalua necesitățile comunității locale.

vederea slabă a părinților

Principiul școlilor românești este cel al mărimii universale care trebuie să vină perfect fiecărui copil. Copiii au nevoie de atenție, comunicare, vederea slabă a părinților. Nu există o cultură a copilului — ca centru al interesului. Nu există o răspundere directă a școlii pentru copil, ca beneficiar direct al educației. Nimeni nu dă socoteală despre progresul copiilor, despre pietrele de hotar în dezvoltarea lor. Nu există rapoarte psiho-pedagogice realizate profesionist, nunațat, pentru părinți, doar carnete de note și teste care subliniază în special erorile.

Culturile școlare sunt coercitive, pedepsesc și premiază, cultivă sentimente de rușine, vinovăție și fac comparații valorice între copii — adică apasă pe toate butoanele inhibitive ale evoluției.

vederea slabă a părinților

Nu suntem o școală care recunoaște valoarea greșelii și a încercărilor repetate. Stigmatizăm eroarea și nu valorificăm exercițiile care presupun formularea și testarea ipotezelor.

Inhibăm din start premisele cercetării și reflexele inovative.

  • Vă afectează cititul pe lumină slabă ochii?
  • Autor: Mădălina Drăgoi Prof.
  • Glaucom glauprost Este posibil să se nască în lentile de contact.
  • Înapoi la cuprins Cum este diagnosticul?
  • Ne-am propus, chiar dinsă aducem modificări modului în care se realizau inspecțiile școlare.
  • Surse pentru părinți Mesaj pentru elevi și părinți În contextul situației de pandemie și a gradului înalt de pericol a infectării cu Covid, sistemul educațional, la fel ca și alte domenii, a fost nevoit să se adapteze la realitățile zilei de astăzi, să găsească soluții și compromisuri prin care să ofere elevilor, părinților și profesorilor accesul la o educație sigură și calitativă.

Nu încurajăm cooperarea, munca în echipă și dezbaterile. M-aș bucura pentru nota 10 dacă ea ar reflecta calitatea altor operații de tipul: analizează, investighează, apreciază, decide, critică, dezbate, imaginează, creează, reorganizează, visează, etc.

Sesiune de informare și instruire a părinților

La fel și itemii testărilor naționale. Nota 10 în România induce și o falsă imagine despre ce înseamnă cu adevărat a fi un om valoros și productiv. Mulți copii pleacă din școli supraestimându-se. Știu copii plecați la studii în lume care mi-au spus că au trebuit să învețe din nou cum se învață când au ajuns acolo.

Veți obține răspunsuri monosilabice sau stereotipii solemne, fără acoperire în practică. Se lucrează de zeci de ani fără viziune și fără imaginea concretă a unui profil de elev conturabil la absolvire.

simptomatologia

Nu există cercetare în educație și nici punere în practică a cercetărilor recente, cu impact recunoscut la nivel global, în celelalte țări europene. Au existat propuneri mai mult sau mai puțin inspirate, s-au făcut chiar câțiva pași înainte, dar mereu pe urmele deja bătătorite și chiar  abandonate de școlile din vest.

vederea slabă a părinților

Am fost într-o lăudabilă încercare de schimbare, dar am păstrat același enorm decalaj între ce se întâmplă azi în lume, la școlile de vârf, și eforturile noastre. E adevărat că am găsit mereu scuzele proastei salarizări și a lipsei de pregătire a profesorilor. Cu toate acestea, și cele mai bine finanțate sisteme publice din lume recunosc că se află astăzi în criză și nu salariile motivaționale sunt cheia ieșirii. Din ce în ce mai multe voci cer o schimbare de paradigmă și o reformare dramatică a modului în care concepem școlile.

vedere deteriorată după operația de cataractă vederea era acum

Principala eroare în care se pare că ne aflăm deja de sute de ani este construcția școlilor după modelul fabricilor și al eficienței pe linia de producție. Se pare că e timpul să nu mai asociem învățarea cu un fel de slujbă și obligație a copiilor, cu un produs inoculabil prin constrângeri sau recompense ademenitoare. Cei mai mulți teroreticieni vorbesc astăzi despre libertatea copiilor, rolul fundamental al explorării în dezvoltarea intereselor autentice și a creativității.

Vorbesc despre programe de lucru personalizate, de învățarea ca joc, de  valorificarea platformelor și resurselor online, vederea slabă a părinților transformarea profesorilor în mentori și modelatori din umbră. În România pare încă de neconceput o schimbare de paradigmă, deși arderea etapelor intermediare pe care le-au parcurs celelalte țări în reformarea educației, ar fi singura soluție care ne-ar scoate din impas.

De aici, o cultură a diversității în curriculum și o lărgire a conceptului de inteligență, dincolo de zona academică și ajungând la cea emoțională, artistică, sportivă.

Навигация по записям

O modificare a accentului de pe obligație, pe joc și libertate. Dar asta e teorie, șila nivel teoretic, programele școlare românești sună bine și ambițios. Cred că schimbarea ar începe tot cu părinții. Ei sunt și cei care au dat deja primele semnale că o pot face.

Influența părinților în deciziile școlilor trebuie să crească dramatic.

Vizibilitate slabă a copilului

Resemnarea de om scos la tablă în ședințele cu învățătorii sau diriginții trebuie să dispară. Presiunea părinților ar fi singura capabilă să scuture reflexele birocratice ale școlii și inerția unor proceduri învechite. Cei de la catedră sunt oameni — iar meseria de dascăl este extrem de sensibilă la aprecieri sau feed-back personal. Școlile sunt în special medii pline de viață, capabile să ne surprindă și să se reinventeze dacă introducem comunicare vie și dinamica reală a interselor dintre parteneri: copii-părinți-profesori.

Subiecte în Health

Încrederea în forța comunităților locale de a-și revitaliza locul în care se duc copiii ar trebui să fie sursa descentralizării și acceptării că școlile nu pot fi niciodată mai bune decât oamenii care le populează. Cât timp aceștia nu sunt cu adevărat activi, angajați și responsabili direct de ce se întâmplă acolo, nicio lege a învățământului — oricât de frumoasă pe hârtie — nu-și va produce efectele. Orice părinte își dorește ca atunci când își lasă copilul în ușa școlii, să fie preluat de oameni care îl văd cu adevărat, îl înțeleg și evaluează nevoile, îl ajută să se vederea slabă a părinților în ritmul lui personal.

Părinții știu cel mai bine că niciun copil nu e la fel ca altul, nu e comparabil sau măsurabil după standarde universale. Școlile românești și-au îndepărtat părinții de la decizii, nu au parteneriate reale cu aceștia.

Comunitățile de părinți sunt reprezentate în consilliile școlii doar pe dimensiunea financiară, a fondului claselor.

Nu sunt luați ca parteneri la decizii privind opționalele, activitățile extracurriculare, nu există programe reale de voluntariat al lor. Nu există conșiință comunitară a părinților Școlii X de pildă, nici acțiuni comune ale acestora, nici pârghii de comunicare și dialog activ. Multe abuzuri sau nereguli sunt semnalate individual, cu ușile închise în cabinetele directorilor și acoperite tacit de profesorii-colegi.

Că este nevoie de o schimbare de paradigmă care să distrugă percepția noastră că tinerii trebuie siliți pentru a îmbunătăți creșterea vederii cunoaștere sau că părinții trebuie ținuți la o distanță instituțională de școli.

Свежие записи

De ce nu avem curajul sa o facem? Cred că acest curaj presupune gândire strategică și planificare. Regresăm sistematic — oricât de creativi am încerca să fim — la ideea de obligație, sistematizare, comandă și control. Altfel, prețul pe care îl plătim este mediocritatea.