Boala Alzheimer - Wikipedia

Vederea bătrâneții se deteriorează

În fiecare dimineață, Elena Pagu, o femeie slabă cu chipul încrețit, părul alb și ochii albaștri, își face un plan. Când e încă în pat și afară e încă întuneric, pentru că cel mai probabil e ora șase, se gândește dacă are de spălat sau de făcut mâncare, de mers la cumpărături sau de pus conserve, de plătit facturi sau întreținerea.

Dacă nu are nimic programat, înseamnă vederea bătrâneții se deteriorează poate scrie în caietele în care-și povestește amintirile — a umplut deja patru —, visând să-și lase viața scrisă într-o carte.

Nu lenevește în așternuturile albe cu trandafiri roșii, pentru că lenea e cel mai mare pericol al bătrâneții. Nu-și simte corpul greoi când se ridică de pe saltea, mai ales că în ultimele luni a slăbit aproape 10 kg și a ajuns la O doare doar genunchiul stâng, o durere constantă cu care s-a obișnuit. Uneori, o înțeapă și umărul drept, pe care a dormit toată viața. Adică 91 de ani și șase luni în această dimineață de ianuarie.

Din care 34 i-a trăit la pensie, cei mai mulți în București. În care a fost căsătorită de trei ori, vederea bătrâneții se deteriorează acum e singură. Așa că umple liniștea din casă cântând, fluierând, vorbind singură sau cu Șnuc, pisica cu ochi galbeni și coadă stufoasă ca de veveriță, care i se strecoară printre picioare. Își apropie fața brăzdată de riduri adânci de botul ei maroniu, în ton cu mobila, covoarele și fotoliile din apartament. Dacă i-e frig? Dacă se întoarce plină de noroi?

Uneori i-e greu s-o spele, cum i-e tot mai greu să facă curat în apartamentul cu două camere în care locuiește singură de șapte ani, de când a murit ultimul ei soț. Nu mai are familie, n-a avut copii, iar nepoții fraților și surorilor ei sunt împrăștiați prin țară.

vederea bătrâneții se deteriorează

Când liniștea din casă i se pare prea greu de suportat, dă drumul televizorului din dormitor. Se enervează când aude politicieni certându-se, așa că cel mai des ascultă muzică pe Mezzo. Pagu e singură, la fel ca mulți dintre cei 3,55 de milioane de români care au peste 65 de ani.

Boala Alzheimer

Fie că le-au murit partenerii sau le-au plecat copiii în străinătate, ajung să se simtă inutili și izolați și nu-și mai găsesc rolul într-o lume pe care cu greu o mai înțeleg și care se mișcă prea repede pentru ei. Se uită mult la televizor și ies rar din casă. Atunci când ies, îi vedem mergând încet pe stradă, le oferim locurile în autobuze, îi bombănim printre vederea bătrâneții se deteriorează că se mișcă greu în supermarket sau că muncim pentru pensiile lor.

Dacă sunt bunicii noștri, suntem mai înțelegători, dar nici pe ei nu avem întotdeauna timp să-i ascultăm cum și-ar dori.

Singurătatea e groaznică, îmi spune factori care provoacă hiperopie bunica mea, care are 77 de ani. Conversațiile cu ea sunt fie despre poliartrita și anemia severă din cauza cărora amețește și obosește repede, fie despre cât de greu îi e, cât de mult a suferit în viață și cum nimeni n-o înțelege.

Ascultând-o, am ajuns să mă tem și mai tare de o bătrânețe în care nimic nu-ți mai aduce bucurie. Când am citit despre Elena Pagu, am descoperit că se poate să-ți trăiești ultimii ani miopatie vizuală altfel. O femeie care a depășit deja speranța de viață medie din România cu 16 ani și speranța de viață a femeilor cu 12 ani vorbea în interviuri despre cum să-ți menții nu doar sănătatea, ci și entuziasmul, cum inima nu face riduri și cum tinerețea e o stare de spirit.

Clișee pe care le-am mai auzit, dar pe care ea chiar părea să le trăiască.

Flavius Turcanu in Taberele Coolturale BookLand Apuseni 2020

După ce-și smotocește pisica, o lasă jos și intră în bucătăria cu ferestre mari, pereți albi și mobilă puțină, tot albă. Concursurile de marș sunt cealaltă parte a bătrâneții Elenei Pagu. De peste 30 de ani, în loc să stea în casă cu televizorul sau cu pisica, iese la alergat.

A început după ce s-a pensionat, pentru că simțea cum alunecă în depresie. De atunci, vederea bătrâneții se deteriorează adunat opt titluri de campioană mondială, cinci europene și patru balcanice la marș în competițiile pentru veterani. Cele peste 20 de medalii atârnate de un raft în hol, pe care le-a cucerit între 65 și 90 de ani, i-au adus și un fel de faimă națională.

  • Costumul care ne ajută să experimentăm… bătrânețea, testat de voluntari | Cunoaste lumea
  • „Să nu mai spună nimeni că-s bătrână” - DoR
  • Test de vedere 0 7

A apărut la televizor și în ziare, în reclame la Bonduelle și în emisiunea La Vederea bătrâneții se deteriorează și a fost invitată să țină discursuri inspiraționale la conferințe ca TEDxEroilor.

Oamenii au început s-o oprească pe stradă pentru poze, s-o întrebe ce mănâncă, cum doarme, cum îi sunt oasele, iar Andreea Esca i-a plătit deplasarea la o competiție pentru care nu avea bani. Ce căuta aplecată deasupra mesei din bucătărie era o diplomă din martiede la o competiție din Coreea de Sud, unde a obținut un nou aur în cursa de 3. Avea nevoie de diplomă a doua zi, pentru o întâlnire cu directorul unei firme de la care spera să obțină o sponsorizare pentru următorul concurs.

De vedere iritată ori și-a plătit singură deplasările, din pensia de aproximativ 2. La o vârstă la care unii nu așteaptă decât următoarea vizită la medic sau serialul de seară, Pagu aleargă după sponsori, se antrenează de câteva ori pe săptămână și se gândește la viitor: acum se pregătește pentru Campionatul European Masters de sală de la Madrid 19—24 martiela care vrea să participe în probele de trei și cinci km marș și, dacă poate, să bifeze și recorduri europene la una dintre ele.

Deși își prezintă medaliile de pe hol și trofeele din vitrina din sufragerie cu mândrie, nu de asta aleargă.

Susține jurnalismul DoR

Știe că sportul o ține sănătoasă — fizic, dar mai ales psihic. O ajută să scape de singurătate, să se întâlnească cu alți oameni, să viziteze lumea și să-și fixeze un punct de reper în timp: următorul concurs. Pentru că, așa cum spune des în interviuri, un bătrân care nu mai are nimic de făcut și care nu-și mai dorește nimic e bun de înmormântat.

Pune deoparte diploma și se pregătește să plece. Poartă o pereche de colanți negri prinși cu un ac de siguranță, pentru că-i sunt largi de când a slăbit, și un tricou roz aprins, peste care își ia o bluză maro. Își pune un batic la gât, apoi căciula și haina de blană, poșeta neagră, adidașii într-o pungă de plastic și e gata.

Un drum prin oraș cu Elena Pagu e ca o aventură.

Nu are răbdare să stea la semafor sau să caute trecerea vedere distorsionată a ochilor pietoni, așa că traversează pe unde apucă, fără să-i pese de mașini, băltoace sau garduri. Nu merge cu privirea în pământ sau cufundată în propriile gânduri, ci e atentă la lumea din jur.

viziunea genezei vasculare viziune video fără ochi

Le zâmbește distrată câinilor de pe stradă și le spune copiilor din autobuz că sunt frumoși și cuminți. Deși se enervează când le mai încurcă, cunoaște traseele autobuzelor și tramvaielor, mai ales pe cele care duc spre Complexul Lia Manoliu, unde e sala de atletism în care se antrenează când nu e vreme de parc.

Prevenire şi tratament Artroza este o boală care distruge lent cartilajul, un țesut neted şi flexibil care imbraca capetele osoase ale articulatiilor, permițându-le să alunece fără a se freca unul de altul. Este una dintre bolile cele mai răspândite în lume. După vârsta de 60 de ani, doar două din zece persoane nu sunt afectate de această boală.

Se așază la geam, ca să nu țină un loc ocupat degeaba, dar doar după ce-i întreabă pe cei din jur dacă nu vor ei să stea jos.

Când trece cu autobuzul prin fața statuii lui Lascăr Catargiu, prim-ministru al României în perioada lui Carol I, se gândește că niciunul dintre politicienii de azi n-ar merita o astfel de statuie. Cui, cine e politicianul care merită din sufletele tuturor românilor să i se ridice o statuie? Spune-mi mie unul care nu are compromis în jurul lui, numai unul.

În timp ce merge, împletește și despletește povești, ale ei sau despre care a citit în cărți, despre pictori, scriitori sau regi, aproape toate legate de o iubire sau o trădare.

Vorbește afectat, cu pauze teatrale, subțiindu-și vocea sau încruntându-și sprâncenele albite, iar pielea i se încrețește și se descrețește în ritmul poveștilor. Îmi zice că Delacroix a impresionat-o pentru că a renunțat la iubire pentru pictură.

Îmi enumeră femeile din viața lui Rembrandt și-mi zice că iubirea e cea mai puternică forță.

  1. Viziune admisibilă pentru un electrician
  2. Nu se cunoaște cu siguranță cauza care provoacă boala Alzheimer, dar este posibil să existe mai multe cauze care concură la apariția bolii.

Are întâlniri în fiecare zi, o să filmeze o reclamă, are programări la doctori și urmează și gala anuală organizată de Federația de Atletism, unde o să primească o diplomă pentru rezultatele din Parcă ar vrea să se ducă într-o stațiune, să nu facă nimic jumătate de lună. Dar vine competiția din martie. Îmi repetă că e foarte important să nu fii leneș. Asta e totul, de fapt, că restul se învață. S-a întristat când le-a văzut mișcându-se lent prin casă, cu ajutorul unui cadru, așa că s-a întors și mai hotărâtă să profite de starea bună de sănătate.

De asta merge spre al doilea antrenament în două zile, deși de obicei face pauză. Îmi spune că la vârsta ei trebuie să te miști, altfel înțepenești și mori. Îmi vorbește de copilăria din satul Dumbrava Roșie de lângă Piatra Neamț, de cei cinci frați crescuți printre oi, cai și viței, de cum se urcau în cireșii înfloriți și făceau baie în Bistrița, și de mama lor, casnică, care își făcea mereu timp pentru jocurile lor.

Apoi povestește de cei patru ani de război, când tatăl, care luptase și în Primul Război Mondial, a fost trimis pe front și de cei doi de secetă care au urmat. Au fost lipsuri care au întărit-o, dar cel mai mult au oțelit-o cei 14 km pe care-i făcea pe jos spre școală zilnic, șapte dus, șapte întors, făcând cărare prin nămeți, cu turte calde în vederea bătrâneții se deteriorează să-i țină vederea bătrâneții se deteriorează cald, uneori cu chibrituri în ghiozdan, să poată da foc caietelor dacă vede ochii vreunui lup strălucind fosforescent pe câmp.

Sunt vremuri care nu i s-ar părea grele dacă s-ar repeta, pentru că-i par firești. Să-ți fie frig la mâini și să mergi înainte. Tu știi ce înseamnă asta? Nu știi. Așa cum acum vorbește mai mult de ce e în față decât în urmă, a părut mereu să se concentreze pe următoarea mutare, următorul plan, următorul pas.

Costumul care ne ajută să experimentăm… bătrânețea, testat de voluntari

Când visa să devină actriță, dar n-a primit răspuns de la școala de actorie unde-și trimisese dosarul, s-a angajat funcționară la o judecătorie. Când a simțit că are nevoie de o meserie, s-a înscris la una dintre școlile profesionale deschise de comuniști după război și s-a mutat în Satu Mare, pentru că acolo era o școală de surori de ocrotire.

Cinci ani a locuit într-un internat de fete și a lucrat la policlinica spitalului. Apoi s-a mutat din nou. Se îndrăgostise de directorul spitalului, un bărbat căsătorit care avea un copil, și n-a văzut altă soluție decât să plece.

În Bacău, unde avea o verișoară, și-a cunoscut al doilea soț, un profesor de filosofie cu care a trăit 17 ani. Era un om bun și a iubit-o, dar ea nu știe dacă l-a iubit.

vederea bătrâneții se deteriorează miere și ouă pentru vedere

N-au avut copii — soțul avea o malformație cardiacă și se temeau să nu-l moștenească, dar a și pierdut o sarcină —, și a suferit mereu din cauza asta. I-a fost greu să rămână singură la 49 de ani, după ce bărbatul s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar și a murit, dar n-a fost o suferință care s-o dărâme, pentru că a fost mereu un caracter puternic. S-a căsătorit din nou, cu un bărbat din București cunoscut într-o vizită la Piatra Neamț, care i-a făcut curte până a zis da și cu care a rămas până a murit și el, acum șapte ani.

Nu l-a iubit nici pe el, dar l-a acceptat de singurătate, mai ales că prietenele ei, toate căsătorite, n-au mai invitat-o niciunde după ce-a rămas văduvă. Ca soră și apoi ca asistentă de ocrotire — un fel de mână dreaptă a medicului pediatru —, mergea din casă în casă, urmărind dezvoltarea nou-născuților și instruind mame tinere, și din școală în școală, făcând vaccinuri și educație sanitară.

vederea bătrâneții se deteriorează metoda de testare a vederii conform tabelului

Când pacienții ei nu se descurcau cu banii, le dădea de la ea pentru medicamente sau orez. În perioada comunismului, îmi spune, nu aveai nici bani, nici ce să cumperi. Cel mai greu era însă că libertatea era iluzorie și sunt momente când și azi are senzația că e urmărită de Securitate.

Trebuia să nu vorbești mult, să fii totdeauna în linia partidului și a politicii, să fii atent ce spui. Dacă nu aveai panglicuța albă pe cap, uniforma bleumarin și ciorapii reiați gri, erai trimis acasă. Întâi au apărut motocicletele, a mai apărut câte-o mașină și acum vede familii care au și câte patru mașini.

Te duci cu mașina, nu? Asta e evoluția.

„Să nu mai spună nimeni că-s bătrână”

Dar atunci n-aveai, și nici nu știam ce poate să fie. O întreb de ce o face, atunci. Poate că un vestiar gol și rece nu e locul în care te-ai aștepta să găsești o femeie de 91 de ani, mai ales când sunt -4 grade afară. Pagu intră fluierând, se dezbracă de hainele de oraș în tonuri gri-maro și rămâne în colanții negri și tricoul roz, la fel ca adidașii Asics pe care îi scoate din plasă. I-a primit acum câțiva ani de la Federația de Masters, aflată în subordinea celei de Atletism, și speră s-o mai țină un concurs, două.

Înainte să ieșim din vestiar, își trece un pieptăn portocaliu prin părul alb și aruncă o privire în oglindă. Cu haina sub un braț, cu poșeta și punga în care a pus ghetele în cealaltă mână, intră în sală.

te-a ajutat antrenamentul ochilor înregistrare de viziune slabă

Știe că la ora 13, când lotul național de atletism își termină antrenamentele, e mai liber și se poate strecura pe pista albastră circulară care îmbunătățirea clarității vizuale saltelele de sărituri, groapa cu nisip și pistele de pe mijloc. Când i se pare totuși prea aglomerat, se retrage într-o sală alăturată, cu o pistă cu doar patru culoare și o groapă cu nisip. Acolo sunt și alți atleți veterani, pentru că Pagu nu e singura care a înțeles că sportul o ține sănătoasă.

vederea bătrâneții se deteriorează

E Lucia Radu, care are 85 de ani și își notează timpii obținuți într-un carnețel; e domnul Iamandi, care are 81 de ani și pe care îl cam supără genunchii, mai ales dimineața, dar nu-i bagă în seamă, sau domnul Antohi, un profesor de marș de 62 de ani care își cronometrează încrâncenat cursele. Mai sunt și în țară: Adrian Neagu din Craiova bate la 64 de ani recorduri mondiale la săritura în lungime și își programează concediile în funcție de competiții, iar Augustin Covaciu din Sfântu Gheorghe aleargă la 68 de ani câte o oră pe zi.

Mulți dintre ei se întâlnesc la concursurile naționale, cel mai recent pe 23 februarie, în București, când Pagu a mărșăluit într-o fustă galbenă; cea mai în vârstă dintre cei de concurenți. A terminat cursa de 3. Dacă acum 30 de ani, când Pagu făcea primele vederea bătrâneții se deteriorează, știa doar de 20—30 de atleți masters, acum sunt aproape legitimați la Federația de Atletism, care are în subordine o Comisie de Masters.

E puțin pe lângă țări ca Germania Vede mai mulți români în vârstă care fac sport — merg la crosuri, aleargă la maratoane și în parcuri —, dar pentru că nu știu că pot face performanță, nu se legitimează. Așa că cei mai mulți atleți veterani sunt foști sportivi de performanță, pentru care competițiile masters vederea bătrâneții se deteriorează un mod de a-și continua viața sportivă după retragere.

Pagu e printre cei care nu au făcut sport înainte de pensie. La 57 de ani, după o viață pe drumuri, uneori muncind și în weekend, s-a văzut acasă, în Bacău.

A făcut curat, a aruncat din lucruri, a ordonat până și sertarele. Apoi n-a mai avut ce face. Ca mulți vârstnici care simt că-și pierd rolul social după pensionare, se simțea inutilă, nu-i venea să vorbească cu nimeni, n-o mai interesa nimic.

De asta, spun psihologii, una dintre explicațiile longevității e menținerea în activitate. Să-ți găsești hobby-uri și vederea bătrâneții se deteriorează, să ai interacțiuni sociale, să-ți stabilești obiective, să ai dorințe. Unii își regăsesc un sens în a fi alături de nepoți sau a se ocupa de treburi casnice sau de grădină. Pagu l-a găsit în alergat. Așa că la 57 de ani nu a început să facă sport, spune, ci a continuat. Își propunea o distanță și la asta se gândea în timpul cursei: s-o realizeze.

Alerga pe marginea unei păduri, iar cunoștințele cu care se întâlnea spuneau vederea bătrâneții se deteriorează a înnebunit.

Boala Alzheimer - Wikipedia

Și-a văzut de treabă fără să-i pese ce spun ceilalți, pentru că nu putea sta acasă. După câțiva ani, s-a mutat la București, de unde era soțul ei, fost mecanic și jucător de tenis de masă, devenit și el alergător veteran. Au cunoscut alți atleți masters și au început să meargă la concursuri și în școli, să cheme copiii la sport. Era și atunci, ca și acum, o fire veselă și pontoasă, spune Adrian Neagu, săritorul în lungime din Craiova, care o știe de 15 ani.