Ce este o deficiență de vedere?

Forme și metode ale deficienței vizuale

Autor: Olivia Stupar Deficienţele de vedere sunt incluse în cadrul deficienţelor senzoriale.

sigmatismul vederii klumova 5 viziune nouă

Prin consecinţele asupra vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie de deficienţe are o puternică influenţă asupra calităţii şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le stabileşte cu factorii din mediu, în condiţiile afectării parţiale sau totale a aportului informaţional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informaţii de la nivelul structurilor cerebrale superioare.

Principalii indicatori funcţionali utilizaţi în aprecierea deficienţelor vizuale sunt: acuitatea vizuală desemnează distanţa la care ochiul poate percepe distinct obiectele ; câmpul vizual reprezintă spaţiul pe care îl poate percepe ochiul atunci când priveşte fix un obiect ; sensibilitatea luminoasă capacitatea de a diferenţia anumite intensităţi ale luminii ; sensibilitatea de contrast capacitatea de a distinge diferenţele de intensitate luminoasă dintre excitanţii prezenţi concomitent ; sensibilitatea cromatică reprezintă capacitatea ochiului de a percepe culorile şi de a realiza o vedere colorată si eficienţa vizuală desemnează capacitatea de prelucrare, integrare şi activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport cu anumiţi factori intelectuali, motivaţionali, aptitudinali etc.

Este foarte important de ştiut vârsta la care s-a instalat tulburarea vizuală, deoarece acesta reprezintă un indicator al experienţelor vizuale ale persoanei, oferindu-ne astfel indicii despre cum această experienţă poate fi exploatată în acţiuni de recuperare şi educare.

Boala Stargardt Uveita : este un grup de 30 de boli inflamatorii intraoculare cauzate de infecții, boli sistemice, procese autoimune specifice organului, cancer sau traume. Adică, uveita se referă la o categorie complexă de boli oculare care poate provoca orbire dacă este lăsată sau nu tratată sau diagnosticată necorespunzător. Provocarea actuală a diagnosticării precise a uveitei este aceea că adesea cauza unei inflamații oculare specifice este fie necunoscută, fie cu mai multe straturi. În plus, uveita este o categorie diversă de boli de ochi care sunt subdivizate ca uveită anterioară, intermediară, posterioară sau pană granulomatoasă sau tumorală sau non-granulomatoasă. Cu alte cuvinte, bolile uveitei sunt clasificate în funcție de locația lor anatomică în ochi de exemplu, tractul uveal, retina sau lentilaprecum și pot crea complicații care pot provoca cataractă, glaucom, leziuni ale retinei, degenerare maculară legată de vârstă sau retinopatie diabetică.

De exemplu, copiii care dobândesc cecitatea după vârsta de 4 ani, dispun de un repertoriu de reprezentări vizuale însemnat, iar datele tactil-kinestezice şi cele auditive evocă întotdeaua imagini vizuale corespunzatoare, formate pâna la această vârstă. Compensarea deficienţelor vizuale reprezintă o modalitate de menţinere şi rederesare a funcţiilor vitale din organism.

Astfel, în scopul restucturării schemei funcţionale a analizatorilor valizi, pentru realizarea compensării prin activităţi educative sunt propuse mai multe modalităţi.

viziunea 2 se îmbunătățește bule de vedere

A Educaţia tactil-kinestezică are ca scop principal reeducarea raportului dintre senzaţia vizuală si cea tactil-kinestezică, îmbogăţirea percepţiei vizuale, controlul şi autocontrolul simţului tactil-kinestezic, dezvoltarea capacităţii de fixare, fără suportul celorlalţi analizatori pentru ambliopi şi formarea abilităţilor necesare învăţării scris-cititului în sistemul Braille.

Principalele tipuri de exerciţii prin care se forme și metode ale deficienței vizuale educaţia tactil- kinestezică a copiilor cu deficienţă de vedere sunt: A. Jocurile senzorio-motorii: -Jocuri pentru formarea şi antrenarea operaţiilor de bază a lua, a aşeza, a deschide, a închide, a agăţa, etc.

  • Slaba vedere a devenit
  • Descărcați o colecție de programe pentru tratamentul vederii.
  • Principalele forme de deficiență vizuală la copii
  • Nu doar persoanele în vârstă sunt afectate de problemele de vedere.
  • Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere | bodyandbijoux.ro

Jocuri pentru obţinerea de informaţii tactile: - Parcurgerea vizuală a conturului unor imagini, concomitent cu parcurgerea aceluiaşi contur cu mana - Recunoaşterea figurilor şi corpurilor geometrice - Identificarea diverselor colaje de mărimi şi forme diferite - Jocuri de reconstituire a întregului din părţi, etc. Jocuri pentru identificarea obiectelor, forme și metode ale deficienței vizuale prin modalităţi tactile: - Identificarea tactilă a diverselor materiale, compararea lor în funcţie de anumite criterii rezistenţă, greutate, consistenţă - Trierea obiectelor după anumite criterii mărime, formă, textură, lungime, greutate.

Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de prehensiune, concomitent cu antrenarea musculaturii fine a degetelor şi mâinii pentru efectuarea unor mişcări cu un grad mare de precizie. Jocuri pentru dezvoltarea abilităţii de apreciere a cantităţii.

Ce este o deficiență de vedere?

Antrenamentul vizual complex urmareşte activarea şi antrenamentul resturilor de vedere în parametrii fiziologici, dezvoltarea schemelor şi modelelor perceptive, a strategiilor de dezvoltare oculomotorie, a coordonării visual-motorii, a capacităţii de structurare perceptiv-motrice a spaţiului şi a proceselor cognitive superioare.

Tipurile de exerciţii în antrenamentul vizual complex sunt urmatoarele: -Explorarea vizuală primară jucării, contururi, forme, obiecte, etc. Un alt aspect extrem de important în acţiunea de stimulare a copiilor cu deficienţă de vedere se referă la component afectivă şi exersarea atenţiei şi memoriei în sensul compensator al vederii slabe.

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat.

Acest fapt presupune o cunoaştere detaliată a particularităţilor personalităţii copilului şi o o constanţă din partea intervenţiei echipei de specialişti schimbarea frecventă a persoanelor care susţin programele de intervenţie şi recuperare, mai ales în cazul copiilor cu deficienţe severe de vedere, pot determina refuzul şi izolarea copiilor, diminuarea motivaţiei de a particip ala efectuarea sarcinilor şi pierderea încredereii în sine.

Indiferernt de forma şi scopul exerciţiului de educaţie vizuală, el presupune desfăşurare în patru etape: -Dobândirea noţiunii însuşirea este asociată cu diferite obiecte din mediul de viaţă - prin ce se aseamănă, prin ce se deosebesc, etc, urmată de denumirea noţiunii.

droguri domestice pentru restabilirea vederii

Folosirea acestor jocuri-exerciţii de educaţie vizuală se masă sivkov pentru viziune pe baza unui plan de intervenţie personalizat. În funcţie de profilul psihologic si social al fiecărui copil cu deficienţe de vedere, scopul lor este creşterea si dezvoltarea armonioasă, perceperea cât mai corectă a realităţii, conturarea identităţii personale şi formarea unei imagini de sine favorabile, adaptabilitate în relatiile personale, independenţă şi capacitate cat mai mare de acţiune.

Bibliografie: Best, B.

23 IDEI DE PICTURA IN PERETI FOLOSIND LUCRURI OBISNUITE

Explorarea vizuală. Cercetari fundamentale şi aplicative. Alte articole:.

forme și metode ale deficienței vizuale viziune și simțire