Dacă viziunea este ca prin film

Imagine şi viziune de Savel Stiopul Vorbind de imaginea unui film, ne referim desigur la viziunea unui film. Când nu există această viziune, cronica imaginii are a se ocupa numai de tehnică şi aceasta aparţine operatorului.

Viziunea aparţine însă regizorului, operatorului şi scenografului. Repetatele unghiuri voit expresive raccourci-ul exagerat de sus, ridicările de macaradetaliile neaşteptate, transfocarea violentă alături de o mişcare de aparat vădit gândită a menaja nu a accentua, subliniez jocul actorilor, dând repetate compoziţii tradiţionale unite prin mişcări de aparat adesea care nu sunt necesare dramaturgic, unghiuri căutat expresive alături de unghiuri neutre, un montaj fără mesaj, totul duce la concluzia unei concepţii eclectice despre arta filmului, singura viziune regizorală fiind cea a dramaturgiei, susţinută de jocul actoricesc bine lucrat, puţin tributar teatrului, teatru de altfel de bună calitate.

Filmul dă adesea senzaţia unui teatru filmat.

Aceasta nu înseamnă că regizorul nu are uneori pe acest teren virtuozităţi de manevrare actoricească, că nu denotă inspiraţie şi gust deosebit în alegerea decorului şi a tipologiei, a costumelor, reuşind să transmită imaginea satului contemporan. În atare situaţie, când viziunea filmică e tributară teatrului, cronica imaginii se va centra asupra operatorului, acesta susţinând, când alături de regizor, când singur, partitura vizuală.

Elaborarea scenariului[ modificare modificare sursă ] Baza realizării unui film este scenariul literarde fapt fundamentul literar al filmului. Conține descrierea completă, succesivă și concretă a acțiunii viitorului film, constituind în fond esența dramaturgică a acestuia. Poate fi original sau o adaptare pentru film a unei opere literare sau piese de teatru.

Tehnica sa este excelentă şi în locurile unde a avut posibilităţi să se desfăşoare misanscena bine condusă, cu planuri de joc în perspectivă, cu prim planuri numeroase, cu decoruri bine alese şi construite redând poezia autenticităţiiel are virtuozităţi de artist. Vom trece cu vederea cadrele de exterior de vară toridă filmate pe uliţa satului parcă în grabă şi neinspirat. De asemenea, câteva portrete care a vindecat miopia cu exerciții fizice Silviei Popovicila care punerea în cadru păcătuieşte faţă de necesităţile fotogenice ale actriţei.

Vom releva imagini a căror frumuseţe ne urmăreşte.

Cinematograf, fereastra spre sufletul unui film Aceasta este singura persoană pe care directorul o va petrece cel mai mult timp pe set. Prin definiție, tot ceea ce se filmează literal se învârte în jurul camerei. Și departamentul de cameră este condus de cinematograf sau, director de fotografie, alias DP. Este foarte important ca un regizor să conducă limba de realizare vizuală. Trebuie să puteți comunica cu exactitate aspecte precum iluminare, unghiuri și temperaturi de culoare la DP.

Interioare în care pătrunde lumina irizată de afară, dând farmec simplităţii decorului. Stăpânind perfect tehnica expunerii, caracterul imaginii e unitar, atât de la cadru la cadru, cât şi în mişcarea de aparat. El se menţine şi atunci când aparatul se opreşte pe un portret dantelat în umbre delicat dirijate şi atunci când e în plan general.

• Cu toate acestea, ei film A pierdut controlul susține tensiune și este arrestingly aprins și împușcat, prezintă un ochi ascuțit pentru compoziții expresive și o simt convingătoare pentru densitatea fizică alienantă mare de viață New York City.
• Dacă viziunea este ca printr-un film
• O ştiţi.
• Rolul Directorului în Filme Un Ghid al Regizorului
• Viziune 120 la sută ce este

Portretele sunt deosebit de frumoase. Rar beneficiază actorii de asemenea portrete în care sunt liberi în mişcare şi totuşi atât de plastic desenaţi, cu chipuri realmente cinematografice, cum au Graţiela AlbiniIlinca TomoroveanuOctavian Cotescu Aci elementele plastice ale decorului şi lumina joacă într-o concordanţă perfectă, creând din elemente simple poezie şi veridic.

Şi aci decupajul regizoral a oferit un bun prilej de creaţie operatoricească.

De asemenea se reţine peisajul luncii în asfinţit cu imaginea întâlnirii celor doi tineri, care sădeşte în spectator nostalgia frumuseţii rustice. Este neîndoios că la calităţile filmului, talentul operatorului contribuie cu o viziune plastică care, chiar dacă nu izbuteşte să fie unitară, e totuşi evidentă.

Regizor de film

Nu putem încheia fără a accentua din nou că adevărata artă cinematografică apare acolo unde viziunea filmică e opera colaborării între regizor şi operator, aşa cum o dovedesc şi cele dacă viziunea este ca prin film inspirate secvenţe din Dragoste lungă de-o seară. Numai tributul plătit altor arte, eclectismul, graba în rezolvări, au făcut ca imaginea acestui film să nu transmită o viziune ci doar frumuseţi alternante cu erori şi inconsecvenţe.

Cinema nr.